Povara celebritatii

Ieri, dupa ce mareata mea realizare a fost sharuita de zor pe Facebook, m-am trezit mai celebra ca niciodata – audienta de nedescris pe blog, cereri de prietenie, followers pe pagina, chiar si vreo doi-trei pe blog. Si cum veneam incetisor cu tramul inspre casa, mi-am zbatut neuronul atipit si obosit vai, mama lui! sa gaseasca o idee inteligenta cu care sa-i impresioneze azi pe toti noii veniti, ca sa se intoarca si maine. Nu am gasit nici un raspuns incompetent, doar o gramada incoerente…

Despre ce as putea scrie atat de inteligent incat oamenii sa ma pomeneasca in vecii vecilor, amin?! Mai ales ca blogul asta continua sa existe pentru ca am eu chef sa scriu, si nu pentru ca ar avea vreun scop fantastic de a schimba lumea (are, dar e secret, asa ca sa nu mai spuneti la nimeni!). Exista pentru ca imi place sa descretesc frunti (desi unii erau sa sucombeze inecandu-se cu cafeaua de dimineata…), nu sa le incretesc cu debitatii ale neuronului blond. (Eu am multi neuroni, dar doar unul e activ, restul traiesc in matrice.) Intre noi fie vorba, neuronul meu nici macar nu are chef sa se prefaca interesant, inteligent, uatevar. Lui pur si simplu ii place sa vietuiasca in vidul infinitul constiintei. (oau! Kant ar trebui sa ia lectii de la mine!) Ce ar avea de spus o tipa ce a dat un statut social si un job „perfect” din Romania pe o pozitie de Office Manager (adica „o simpla secretara”, cum mi-au mai reprosat unii romani 😀 ) pe care daca as incerca sa o explic cu tot ce fac zilnic, nu ar intelege-o aproape nimeni… Mda, mai fac si altele de mai am un pic si cred ca o sa devin un fel de om multilateral dezvoltat, dupa cum spunea Liviu Antonesei. Adica fac di tati, bre, nu va mai intrebati ce nu fac si de ce fac!

Serios, simt povara celebritatii mele efemere de ieri. Ma simt mai obosita cu  bere, ca doar atat am simtit ca pot sa duc ieri seara, ceea ce e tragic rau. (Na, ca incurajez si la alcoolism!) Eu eram obisnuita cu cei 100 de unici ai mei pe zi, cu cateva comentarii la care nu mai pridideam sa raspund, cu gandul ca „life is nice!” si ca mai am cel putin vreo cinci ani pana oi deveni cat de cat cunoscuta si va trebui sa am grija ce poze postez pe Facebook si opinii emit prin on-line. Si cand zic asta inseamna ca ma asteptam ca in urmatorii ani poate sa public ceva printr-o revista obscura, dupa ce am platit bani grei ca sa se intample asta, si sa ma laud ca am fost publicata. Adica eu scriu despre Porcusori de Guineea, mai scap cate un SF din cand in gand si gata, ca atat ma duce capul… Ma mai mananca in partea posterioara sa ma joc de-a jurnalistul, dar nu am pregatire in acest sens (studiile de socio-psiho nu cred ca se pun…) Nu sunt A-lister, nu scriu advertoriale (bucatile de text impus imi zbarlesc parul epilat deja) etc. Nu sariti cu laudele, stiu ca sunt geniala (am o gramada mare de laudatori morti la usa, peste gramada cu amanti care isi asteapta randul!), nu imi pun cenusa in cap, doar ma intreb…

Oricum, voi, cititorii mei vechi, fiti pe pace, nu schimb stilul. Ca am vazut ca filosofia nu va prea place. 😀 Dar nici povestile cu animalute. Deci, cine sa va mai inteleaga?! Asteptati sa (va) radeti putin de cate ori treceti pe aici. Am priceput, nu-s chiar asa de blonda… Mai bine sa faceti riduri de la zambet decat de la incruntari. Promit sa scriu mai putin despre Spock & Kirk, ca mai au unii un pic si isi murdaresc ecranele LCD in urma incercarilor repetate de a arunca cu rosii si oua stricate dupa mine. Chiar va pregatesc o poza cu o sacosa plina cu sticle de bere goale, urmare a petrecaniei tinuta luni. Dar trebuie sa o trec prin Photoshop, ca sa arate bine sacosa, ca daca nu ma mai acuzati si de nepricepere in ale fotografiatului…

In concluzie pentru noii mei cititori: asta e un jurnal amuzant de pe meleaguri belgiene. Nu va asteptatii la chestii profunde in fiecare zi, desi o mai comit uneri – mai am pusee de introspectie si de analiza a lumii in care traiesc. Rezultatul e dezastruos intotdeauna, mai ales pentru ceilalti. Cert e ca nu ma plictisesc. 😀

(LE: Ce ati citit mai sus este o auto-ironie, asa ca va rog sa o tratati ca atare. 🙂 )