Crede si nu cerceta

Discleimer: Acest articol reprezinta opinia mea. Nu se vrea pro sau contra vreunui curent, ci un indemn inspre a cerceta informatiile furnizate cu titlul de „certe” pe blogur, siteuri si grupuri care nu sunt administrate de specialisti in domeniu. Si tocmai pentru ca nici eu nu sunt, voi incerca sa-mi argumentez pozitia furnizand linkuri inspre articole medicale.

Greu tare sa fii parinte, si mai ales mama, in zilele noastre. Mai ales daca mai esti si roman. Generatia Facebook, de tineri educati si scapati de sub influenta comunismului, le stie pe toate, le promoveaza pe toate si ii sanctioneaza pe cei ce indraznesc sa se indoiasca. Nu ca ar fi rau sa promovam anumite chestii precum alaptatul, dar daca tot hulim informatiile furnizate in campaniile pro lapte praf, ideal ar fi sa nu exageram in prezentarea celor pro lapte matern. Ca s-or prinde unii si riscam sa cadem in derizoriu…

Inainte sa scot copilul la lumina am facut si eu putina munca de cercetare, mai mult ca sa vad ce ar putea sa mearga prost ca sa stiu cum sa identific acele momente. Si am dat peste o gramada (la propriu!) de informatii pe Internet pe subiecte precum alaptarea si purtatul bebelusului. Despre aceste doua categorii vreau sa va vorbesc astazi.

E asa o mare frenezie in Romania legat de alaptatul exclusiv pana la varsta de 6 luni incat daca indraznesti sa gandesti altfel risti ori sa te simti vinovata ca esti defecta, ori sa te faca altii sa te simti iresponsabila si defecta. Am cazut si eu in plasa ideilor de genul acesta si tin minte ca i-o taiam repede lui Mr. G daca indraznea macar sa sugereze ca poate nu voi putea exclusiv pana la 6 luni, mai ales ca la 4,5 luni copilul urma sa fie inregimentat la cresa. Apoi am inceput sa aud voci belgiene, inclusiv pediatra, care imi spuneau ca pot incepe diversificarea la 4,5 luni ale copilului. Bineinteles ca vocile romanesti „de specialitate” imi spuneau raspicat sa schimb pediatra. Si am inceput sa ma intreb cine are dreptate? Pediatra sau ceva bloguri care nici macar nu se obosesc sa puna linkuri inspre articole medicale de specialitate? Si am inceput sa caut…

Am ajuns pe site-ul ESPGHAN unde am gasit informatii despre alaptat si diversificare. Va fac un rezumat mai jos, ca eu am citit articolele de vreo cateva ori ca sa fiu sigura ca am priceput bine.

OMS recomanda alaptatul exclusiv pana la 6 luni.  Recomandarea este in special pentru tarile sub-dezvoltate si cele in curs de dezvoltare unde prepararea mancarii si a laptelui praf s-ar face in conditii improprii si unde bebelusii chiar au nevoie de un sistem imunitar extraordinar. In plus, mancarea care ii poate fi oferita bebelusului in acele zone nu ar asigura aportul nutritional necesar.

OMS chiar la un moment dat zice ca in jurul varstei de 6 luni un copil are nevoie si de alti nutrienti pentru o dezvoltare corecta. Si ca daca nu-i introduci mancarea in jurul acestei varste, risca sa ai probleme ulterior. Deci „in jurul” nu „fix la”. Din punctul meu de vedere asta lasa loc fix la evaluari punctuale in functie de copil.

„Around the age of 6 months, an infant’s need for energy and nutrients starts to exceed what is provided by breast milk, and complementary foods are necessary to meet those needs. An infant of this age is also developmentally ready for other foods. If complementary foods are not introduced around the age of 6 months, or if they are given inappropriately, an infant’s growth may falter.”

Se constata ca in tarile dezvoltate (Europa, da?!) femeile educate, adica cu diplome, alapteaza mai mult, cele mai fara multe diplome prefera laptele praf. In tarile in curs de dezvoltare si sub-dezvoltate e fix invers.

Diversificarea bebelusului ar trebui sa inceapa intre saptamanile 17 si 26 de viata (oricat ati socoti, iesiti la max. 5,5 luni!) deoarece asta e perioada optima pentru a-i obisnui sistemul digestiv cu altfel de produse decat laptele. Atentie! Nu zice ca trebuie fortati sau ca trebuie la 5 luni sa manance legume cu polonicul, ci ca trebuie sa intre in contact cu mancarea. Nu se fac deosebiri intre copiii alaptati si cei hraniti cu lapte praf!

Bebelusul ar trebui diversificat cu produse care se consuma de obicei in arealul geografic in care traieste. Oricat de „la moda” ar suna sa-i dati copilului diverse seminte al caror nume abia il invatam sau alte fructe si legume din aceeasi categorie, exista mari sanse ca genetic el sa nu fie setat sa le digere. Daca neam de neamul nostru nu a mancat cine stie ce ciudatenie, oricat de sanatoasa ar fi, e foarte probabil sa nu sintetizam enzimele necesare digerarii corecte a acelui produs.

Cam astea sunt ideile de baza apropo de diversificare. Acum as continua cu cateva legate de alaptatul exclusiv in sine. Ce o sa scriu mai jos am aflat de la consultanti in alaptare, adica o moasa suedeza si una englezoaica. Plus ca am intrat in contact cu pacientele lor care au urmat aceste recomandari si pot sa va spun ca totul merge bine, isi alapteaza copiii pana pe la 2 ani fara probleme.

• Suzeta, mama ei de suzeta… Pe blogurile romanesti „de specialitate” e bau bau! Aparent nu-i chiar asa. Poti sa i-o bagi copilului in gura cand vrei tu. Problema nu e el ca o sa confunde sanul cu suzeta (daca ii e foame se prinde si singur ca latexul nu da lapte), ci problema e mama neexperimentata care nu va recunoaste semnele de foame. Asadar, daca mama ii propune sanul bebelusului de cate ori plange si ii ofera suzeta doar cand acesta refuza cu obstinatie sanul, toata treaba ar trebui sa fie OK.
• Acelasi lucru cu protectiile de silicon pentru sani. Decat sa suferi si sa iti vina sa smulgi copilul de la san, mai bine le folosesti si le indepartezi treptat.
• Suplimentul de lapte praf. Feri si apara! Mno, daca copilul e pe un puseu de crestere si mama alaptatoare nu mai rezista psihic, o sticla de lapte praf nu a omorat pe nimeni. Si, din nou, pericolul nu vine de la copil, ci de la mama care se poate obisnui cu aceasta solutie. In schimb, ganditi-va cati copii ar fi morti daca nu ar fi existat laptele praf.
• Alaptatul la program. Desi nu sunt de acord cu acest concept (nici noua nu ne e foame sau sete la program), nu se intampla nimic daca mama prefera acest lucru. Atata vreme cat copilul e pus la san cand trebuie si lasat cat trebuie.

Ce am scris mai sus e luat din sfaturile si prelegerile celor doua consultante in alaptare certificate! Nu pot garanta ca e asa in 100% din cazuri, dar mamicile pe care le-am cunoscut alaptau inca bine mersi la 1 an si ceva, desi au urmat aceasta cale.

Apoi, un alt mare mit asociat cu alaptatul exclusiv: copiii alaptati sunt mai inteligenti decat cei hraniti cu lapte praf. De ce e mit? Pentru ca studiile citate peste tot sunt facute pe copii proveniti din familii diferite. Adica din parinti si medii diferite. Si daca mamele mai educate (deci foarte probabil cu IQ mai mare) isi alapteaza copiii, e clar ca acestia sunt mai inteligenti. Dar nu de la lapte, ci de la mostenirea genetica. Un singur studiu s-a facut prin Haiti pe copii proveniti din aceeasi familie, dar hraniti diferit si s-a constatat ca „diferentele sunt irelevante”.

Trecem la alt subiect arzator: sistemele de purtare a bebelusilor. Bineinteles ca si aici e o conspiratie mondiala care zice ca, de pilda, Manduca nu e buna neam la copilul mic si faptul ca pe ea scrie ca se poate folosi de la 3,5kg e doar o strategie abjecta de marketing. M-am intrebat de ce ar accepta nemtii sa patenteze si omologheze un produs care ar putea distruge spatele copiilor lor si ar atrage costuri suplimentare pentru sistemul de sanatate?! De fiecare data cand am indraznit sa deschi gura, mi-au fost puse in fata „fotografii graitoare”, a caror sursa nu si-o ma aminteste nici precursorul istoriei, dar nici un articol medical. Si am inceput sa caut… (Cu amendamentul ca Bulbuc sta in Manduca de la fix o luna si atat pediatra, cat si moasele sus mentionate si kinetoterapeutii m-au asigurat ca sta foarte bine.)

Si nu am gasit nimic medical scris negru pe alb care sa spuna ca un sling ar fi mai bun ca o manduca, sau ca purtatul copilului cu fata la parinte e mai bun decat cel cu fata in exterior. Am gasit doar sugestii, opinii si alte cele.

Astfel, opinie de kinetoterapeuti: daca nu se foloseste sling sau wrap sau ceva similar, sistemul folosit trebuie sa asigure sustinerea corecta a spatelui. Adica a nu se folosi un marsupiu rigid, care sta tapan ca o scandura, ci ceva flexibil care se curbeaza dupa bebe. Atentie! Nu zice ca trebuie sa fie lipit de spatele copilului de la fund pana la gat.

Apropo de purtat cu fata inspre piept sau inspre exterior, argumentele sunt mai mult de natura psihologica decat de natura fizica legata de postura coloanei. Ergobaby a publicat opinia unui medic care explica fazele dezvoltarii neurologice ale bebelusului. Astfel, in primele luni bebele e mult mai interesat de fete si parinti, supra stimularea putand sa-i faca mai mult rau decat bine. Tocmai de aceea trebuie purtat cu fata pe pieptul parintelui. Daca se dovedeste a fi deosebit de curios si un pic inaintea varstei, poate fi purtat pe sold sau in spate.

Exista si argumente de biomecanica a oaselor. Gasiti un articol foarte bine scris aici.  Dar, din nou, ideea e nu ca se vor dezlantui furiile iadului daca purtati bebelusii intr-un anume fel, ci ca exista riscul sa ii dauneze cumva sanatatii. In plus, omul nu zice ca musai sa treci la SSC dupa 6 luni ale copilului, ci ca depinde de la copil la copil. Iar la final de tot (mi-a placut cel mai tare) spune ca fiecare trebuie sa aleaga dupa cum se simte comfortabil, doar sa fie informat cand face alegerea.

Mai mult, cica sistemele moi gen sling, wrap nu ofera sustinere pentru gat, mai ales daca nu sunt puse corect si mai ai si o mica bestie care nu are stare. Nu, nu toti copiii stau lesinati pana la 3 luni si unii dintre ei chiar au chef sa vada ce se intampla in jur. Pe babycentre.co.uk am gasit chiar un avertizment cum ca slingurile sunt nesigure in anummite situatii si chiar au provocat moartea bebelusilor. (De cum dau iar de articolul in cauza, ii pun link.)

In ce priveste aranjarea fund + solduri + genunchi, temerea e legata de aparitia displaziei de sold. Institutul International pentru displazie de sold spune clar ca nu sustin un sistem sau altul, ci incearca sa furnizeze informatii stiintifice. Mai mult, nici macar nu sustin ca purtatul intr-un anume fel cauzeaza vreo problema, ci ca ar putea sa cauzeze. Deci sa nu urlam la mamicile care poarta bebelusul intr-un anume fel ca l-au nenorocit pe viata fara un diagnostic avizat. Mai mult, una din pozitiile mult laudate (cea cu bebele orizontal pe pieptul purtatorului) e considerata putin neconforma.

Un site ce bare a fi sub tutela Baby Bjorn prezinta la rubrica de opinii medicale o afirmatie „ingrijoratoare” (sesizati sarcasmul): sistemele de purtare a bebelusului, oricare ar fi ele, nu pot cauza probleme de dezvoltare ale coloanei vertebrale! De ce? Pentru ca coloana mititelului se dezvolta facand miscare, nu in timp ce sta in sistem, purtat la piept. Asadar, daca bebe are destul timp sa isi miste vertebrele, nu ar trebui sa fie vreo problema.

Parerea mea apropo de sisteme de purtare, adica cum nu mi-as purta eu niciodata bebele:

• Nu in sisteme in care atarna, adica cele care jos arata ca un chilot. Nu cred ca mi-ar placea sa atarn in felul ala, deci de ce l-as pune pe el asa?!
• Nu in sisteme rigide, cu spate/fata dur, inflexibil.
• Nu pe piept cu fata la exterior, desi aici imi retrag acel „niciodata”. 🙂 Motivul e ca domnisoara noastra adoarme in sistemul de purtare si cred ca ii e mai comod sa doarma cu capul sprijinit de pieptul nostru decat cu el lasat pe spate, limba scoasa si atarnand. Ca si in avion sau tren: eu nu reusesc veci sa adorm cu capul si gatul tinute vertical si sprijinite de spatar, prefer sa-mi trag masuta din fata si sa ma chircesc cu capul pe brate.
• Nu i-as da pantaloni intregi (cu picior) pentru ca am vazut cu ochii mei cum se trag material pe material si ii pun presiune pe calcaie.

Cam atat am avut de spus. Daca ati citit pana la capat, va multumesc. In caz ca decideti ca nu e cazul sa mai continuam relatia, nu va port pica. Iar in cazul in care considerati ca totusi informatiile din articol ar fi utile mamicilor care sunt incoltite de atot-stiutori, dati-le linkul. Si daca aveti articole de specialitate (adica scrise de personal medical, autorizat!) care contrazic sau sustin cele scrise aici, nu ezitati sa le puneti in comentarii.

Si mai repet o data: nu sunt anti nimic, nu vand nimic, spun doar ca exista opinii medicale legate de subiecte controversate si ca sunt de o mie de ori mai bune decat bloguri (inclusiv asta!) si mamici fara pregatire de specialitate care doar colporteaza ce au citit/auzit in alta parte, fara a putea cita o sursa de valoare.

P.S. Nu accept injuraturi si limbaj agresiv in comentarii, oricat de inversunati ati fi pe acest subiect!