Suntem vreo 10 oameni in firma, 8 permanenti si restul stagiari. Noi, astia permanentii, avem tendinta sa ne purtam ca „one big happy family”. Cu tot ce deriva din asta, inclusiv certuri fratesti, suparari pe parinti, revolte, plecat de acasa etc. In plus cam locuim toti in aceeasi zona, aproape rau de birou, si in diverse stadii ale legaturii noastre unii colegi au mai impartit aceeasi casa. Asta asa ca un preambul…
Azi 2 dintre ei se pregatesc sa plece in calatorie de afaceri impreuna cu seful. Deci fac bagaje de zor. Bagaje profesionale ai presupune. Si in mare despre asta e vorba: foldere, bannere, carti de vizita, prezentari etc. Tipa are o lista cu tot calabalacul ce trebuie incarcat, verifica de zor daca au luat ba una, ba alta.
Termina ei cu bagajul profesional si incepe o discutie despre cel privat.
El: Ce ti-ai pus in bagaj? Ti-ai luat chiloti de schimb?
Ea: Normal. Ai sosete?
El: Da. Ai luat tu pasta de dinti? Ca eu am uitat-o acasa…
Ea: Da. Si am si pudra de talc de pus in pantofi.
Si continua asa.
Ca sa pricepeti, omuleti nu sunt, nu au fost si probabil nu vor fi intr-o relatie vreodata. Doar au locuit in acelasi apartament vreo cateva luni.
Mno, sper ca nu au uitat nimic…
Jurnal de Belgia 
grija materna acolo :))
Eu nici colocatarului nu ii fac asa, iar la colocatara mica o pun sa isi scrie lista cu ce pune in bagaje, ii verific (pe shestache, sa fiu sigura) si apoi o las cu lista in mana sa si le puna singura. Si am fost in vacante doar cu bagaj de mana si nu, nu i-au lipsit chestii fetei 🙂
Nice!… mi-am imaginat scena. Nebun loc, dar cald, familiar pare.
Cred ca tocmai de aceea ma si urnesc asa greu sa imi caut alt job… 🙂
Dar …aia mică a cui este ? …Hi,hi,hi…