Stiti diminetile alea cand va treziti si nu aveti chef sa mergeti la munca? Cand ba ploua, ba e frig, ba chiar nu aveti chef sa va dati jos din pat? Alea in care va faceti o cafea pana la urma, va imbracati si plecati pentru ca sunteti adulti, pentru ca va place ce faceti, pentru ca trebuie sa punem umarul la societatea asta in care traim si pentru ca, sa fim sinceri, facturile nu se platesc singure.
Toddlerii au si ei astfel de dimineti. Doar ca ei inca nu inteleg de ce trebuie sa mearga la gradinita si nu sa stea acasa unde e cald si bine. Si nici capabili de auto motivare nu prea sunt. Nu-si pot face o cafea, nu stiu sa inspire adanc…
In schimb stiu sa miorlaie si sa gaseasca diverse motive sa intarzaie plecatul in speranta ca poate nu mai trebuie. A mea ba vrea rochii cu maneci lungi cand are doar cu maneci scurte, ba o deranjeaza chilotii, ba o deranjeaza papucii, ba o doare o pielita de la un deget pe care nu il are, ba…
Ca o mama disperata ce sunt, uneori pic in plasa ei si imi zic ca daca ii cumpar fix hainele pe care le cere, poate nu o mai deranjeaza si poate chiar reusim sa ne imbracam dimineata fara miorlaieli, urlete, tavalit pe podele etc.
Acum ca am facut aceasta introducere lunga, sa revenim la subiect. STRAMPII!! Sau ciorapi sau colanti sau cum li s-o mai zice.
Acum vreo 6-8 saptamani Malvina a décis ca vrea sa isi ia colantii (asa le zicem noi) pe ea. Si rochie. OK. Doar ca aia pe care ii avea erau cam mici. Am cumparat unii potriviti. Dragoste, amor ghebos, i-a purtat zilnic o saptamana.
Cum eu mama disperata si fara timp, nu ma pasioneaza spalatul lor zilnic, asa ca am mai cumparat o pereche. Acelasi model castigator, doar ca alta culoare. Pasiunea ei continua.
O saptmana mai tarziu, mama disperata din mine, dar multumita ca toddlerita se imbraca relativ fara scandal dimineata, mai cumpara 3 perechi de colanti. Gata! Avem pentru toata saptamana.
Normal, toddlerita o ia razna si se razgandeste. Unii o deranjeaza ca au buline si se simt atele de la tesatura la interior. Mbon, greseala mea ca nu am vazut asta cand i-am cumparat.
Doua zile mai tarziu, urlete si trantit pe jos ca aluneca de pe ea colantii si ca nu stau bine si ca o deranjeaza. O deranjeaza!!! (Bagati urlete disperate aici.)
Cateva saptamani si cateva incercari ratate de a purta colantii mai tarziu, mama disperata decide sa vanda 3 perechi din 5, ca doar nu le tinem sa faca pui si mai sunt si nepurtate. Glad sigur nu poarta asa ceva. Mama disperata vinde rapid 3 perechi din 5.
Doua zile mai tarziu, toddlerita cere insistent colanti. Mama disperata isi pune mainile in cap ingrozita de urletele ce vor urma. Nu urmeaza urlete. (Insert ochi de mama beliti!) Cica si Charlotte poarta fusta cu colanti.
In urmatoarea dimineata, toddlerita urla disperata ca vrea tot colanti. Tot colanti primeste. Mama disperata nu mai intelege nimic.
Asadar, 2 luni mai tarziu, matematica colantilor e simpla: ((1+1)+3)-3=2.
Daca credeti ca femeile sunt greu de inteles, stati sa vedeti cum e cu toddlerii!
Jurnal de Belgia 