Ursuza ca un porc mistret

Sunt exact la fel de ursuza ca un porc mistret impuscat in fund in timp ce dormea. Sau facea sex. Whatever…

La noi s-a racit cam brusc si mai si ploua urat afara. Imi vine sa plec in lume, fara artist. Undeva unde e cald si bine. In Gibraltar, de pilda. Am nevoie de un city break acolo. Jur.

In plus si colac peste pupaza, sa faci suport IT pentru oameni destepti, care se cred si mai destepti, dar care nu au niciun fel de aplecare inspre cele tehnice, poate accentua starea de porc mistret. De cateva luni am aceeasi conversatie cu acelasi tip despre aceleasi dosare Outlook pe care nu si le gaseste. Si de fiecare data pun aceeasi intrebare – le-ai cautat si in profilul OWA? Si el se uita la mine si ridica din umeri si imi zice ca nu are chef sa incerce. Apoi ii scrie IT-stului si ii cere sa ii gaseasca fisierele.

No, pana azi m-am tot ferit sa ma bag eu in profilul business-privat al omului. Am parola, teoretic nu ar trebui, practic mai bine. Si intru si ce sa vezi?! Is acolo, maica. Tati, tati! Ani intregi de emailuri „pierdute”. Na, pai las’ ca ii trimit eu IT-stului o captura de ecran din contul tau.

Apoi aseara mi-a zis barbatul ca-s sadica cu copiii. Am fost, ce-i drept. Aia mica, care-i mare, e la varsta la care trasaturile de cioara pasionata de chestii lucioase ies in evidenta. Adica vede rahaturi colorate si lucioase la colegii ei, pac si ea cu ochi de caprioara ca vrea. Vorbim de iaurt cu 9g de zahar adaugat per 100g, nu de bratari si cercei.

Si aseara a fost cu Mr.G la shopping, a cerut iaurt din ala! A promis ca mananca mancare inainte. Aham, stai sa vezi ca nu… Bine, ia rahatul de iaurt (ca tot e ea in faza in care totul e caca si pipi) si las’ ca mananc eu orezul cu legume. Si a cerut si al doilea iaurt. Si m-a vazut cu branza de capra in mana si cica sa ii dau si ei. I-am zis sa isi manance linistita iaurturile, ca parca zicea ca nu vrea mancare. Pana la urma m-a convins Mr. G sa ii dau si ei.

Un fel de disclaimer: sunt o mastera fara pereche si fac ca trenul cand vad cat zahar este pe rafturi. Daca m-as lasa pe mana gustului pentru dulce al copilului, ar depasi intr-o zi doza zilnica maxima recomanata pe saptamana. Asa ca nu pot si nici nu vreau. Si tocmai pentru ca uneori ii luam sa primeasca si ea ce colegii ei mananca aproape zilnic la gustarea de dupa amiaza, in rest incerc din rasputeri sa ii limitez zaharul, sa il exclud chiar. (Parintii colegilor ei or fi avand asigurari de sanatate mai bune sau poate pile pe la cercetatori si stiu ca scapa cu viata dupa atatea porcarii!)

Partea buna: a cerut si cel mic iaurt din ala, ca doar tot pui de om e si el. Si dupa doua lingurite a trecut la pictat masa si fata cu el. Iei!

In plus, asta mic de ii zice Bocanila mai nou doarme minunat de cateva nopti. Adica se trezeste fara numar si doarme mai bine doar daca e pravalit peste picioarele mele. Pe cale de consecinta si eu dorm… in fund!

Asadar, azi sunt furioasa pe vreme, pe colegul care nu-i in stare sa isi acceseze propriul cont de email, dar se crede ultra destept si da niste explicatii imbarligate, pe parintii care isi trimit copiii la scoala cu sucuri si iaurturi pline de zahar, pe lipsa de somn, pe oricine si orice imi iese in cale.

Stati depare!