Disclaimer: Acesta e un pamflet si va rog sa il tratati ca atare. Imi cer scuze anticipat de la cei carora mesajul (amuzant) le trezeste amintiri si sentimente neplacute.
Ma adresez azi cititorilor fara copii, dar cu ganduri de a-i face (daca cumva mi-au mai ramas astfel de cititori…), celor cu doar un copil si gand de a-l face pe al doilea, celor cu prieteni fara copii, dar carora vor sa le faca un bine.
Ca un fel de preambul, noi avem WC-ul intr-o incapere separata de cca. 100 x 75 cm. In incaperea aia avem WC-ul, o chiuveta mica, mica cat o puta de furnica si suportul scarita pentru Malvina ca sa ajunga sa stea corect pe WC. Deci ai loc fix cat sa… respiri. 😀
Sambata, la un moment dat din multele altele, Malvina urla. Adica era intr-o dispozitie perfect normala pentru un copil de varsta sa si pe bune ca nu mai tin minte exact de ce urla. Iar eu voiam la baie ca vezica mea avea alte planuri.
OK, prioritizam. Iau fata in brate, ma duc la baie. Nu inchid usa ca brusc nu mai aveam loc sa respir. Normal ca vine si Baietel dupa noi. Care baietel a descoperit de curand ca in dreapta toaletei e un fel de masca a tevii de evacuare numai buna sa te urci pe ea sa ajungi la intrerupator si la clapetele e la bazin. Malvina deja nu mai are nevoie de „scarita” asta.
Asadar, mi-am golit vezica cu un toddler urland in bratele mele si cu altul bucuros nevoie mare ca poate sa traga apa si sa stinga / aprinda becul. 90 de secunde mirobolante. Ca de fapt aici voiam sa ajung: la cat de lungi pot fi 90 de secunde mirobolante.
Bine, sa nu fiu carcotasa, ca tot e bine ca nu urlau amandoi deodata.
Acum sunt la serviciu. Si ma duc singura la baie. Nu imi trage nimeni apa sub fund. Si nici discoteca nu am. Si nici urlete nu se aud. E bine.
Dar e la fel de bine si cu ei urland in bratele mele.
Jurnal de Belgia 
Inca mai ai cititori fara copii. Inca. 🙂
SUPER MAMA!