Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Despre rationalizare si intoarcerea la munca

De ieri am revenit in campul muncii. Copiii sunt la cresa. Inclusiv Gulie cel mic. Si e bine.

Care-i treaba cu rationalizarea?!

Pai sa zicem ca nu sufar foarte tare pentru faptul ca trebuie sa imi las copiii la cresa asa de mici. Ba din contra, simt o mica placere perversa stiind ca apuc sa beau o cafea in liniste sau ca pot sa ma duc la baie fara vreun copil dupa mine. Mai mult, sunt sigura ca ai mei copii o duc bine la cresa. Ii vad cand ii iau, ii vad cum evolueaza.

Si tocmai pentru ca am insistat la un moment dat ca copiilor mei le e bine la cresa, am fost trimisa sa citesc despre rationalizare. Persoana care ma indemna sa mai citesc putina psihologie sugera ca incerc sa gasesc motive acceptabile pentru o decizie inacceptabila. Ca nu are cum sa le fie bine copiilor la cresa, ca acolo nu sta nimeni dupa fundul lor si ca de fapt poate chiar nu se ocup nimeni de ei si ii lasa sa planga neconsolati.

Ma abtin sa raspund ideilor usor paranoide in ce priveste felul in care sunt ingrijiti copiii nostri de catre altii. Am mai auzit-o si de la alte persoane. Ba chiar membri de familie au incercat sa ma convinga ca pediatra noastra nu imi considera copiii o prioritate. Ca sa fiu sincera, nici nu vreau sa stiu ce ne mana din inconstient sa fim atat de anxiosi…

In schimb, mi se pare amuzant cum nu reusim sa intelegem ca suntem diferiti si cu nevoi diferite. Eu am nevoie sa fac si altceva decat sa stau sa bibilesc un bebelus. Da, vai, bad mom! Foarte bad mom. 😀

Ideea e ca avem nevoie de un sat ca sa crestem copii. Acum cateva luni mergeam spre casa si ma gandeam cu mandrie prosteasca ca uite, eu si Mr. G reusim sa ne crestem copiii fara prea mult ajutor. nu m-a tinut mult stupizenia gandului si mi-am tras o palma mentala. Nu de alta, dar chiar avem un sat in spate care sa ne ajute sa ne crestem copiii.

Ingrijitoarele de la cresa sunt „celelalte femei din sat”. Aproape aceleasi (doar o schimbare) in doi ani de zile. Le cunosc, stiu cati copii au, Bulbuc se joaca cu copiii lor, imi trimit poze de la cresa pe Watsapp. Angajatii de la supermarket sunt cei care vaneaza pentru noi si ne aduc mancarea aproape. Cei de la restaurantul chinezesc sau de la pizzerie mai si gatesc pentru noi. Pediatra si medicul generalist de vis-a-vis sunt vracii nostri mereu disponibili. Si tot asa…

Singurele persoane care lipsesc cu adevarat din satul meu sunt celelalte mame alaptatoare cu care as putea sa imi impart noptile. Na, facem ce putem cu ce avem…

Copiii mei fac activitati potrivite varstei lor la cresa. Daca ar sta acasa, ar asculta muzica rock, s-ar invarti singuri pe salteluta in timp ce eu as face diverse prin casa sau m-as uita la televizor. E imposibil sa stau dupa fundul lor cu activitati interesante macar 7 ore pe zi. Nu zic ca altii nu pot, zic doar ca eu nu as fi in stare. As „face cu capul”.

Nu ii lasa nimeni sa planga neconsolati (o vad pe fata lor cand ii iau, o simt in comportamentul lor), sunt curati si hraniti si tinuti in brate si pupati si iubiti. Aham, iubiti! Pentru ca am la noi la cresa ingrijitoarele chiar iubesc ce fac.

Cica ma imbat cu apa rece. Cica doar imi spun chestiile astea ca sa maschez ceea ce stiu in subconstient – ca fac o mare greseala netinandu-i acasa cu mine. Asa cica rationalizez eu o decizie proasta.

Acuma stau si ma intreb ce ti-e si cu adultii astia… Oare de ce as avea nevoie sa ma mint cu atata nerusinare cand foarte bine as putea sta cu copiii acasa pur si simplu?! Ca financiar ne permitem. Nervos ma indoiesc.

M-as droga cu aroma copiilor mei daca as putea. As lipi-o pe Bulbuc de mine si as tine-o asa cu orele. Hmmm… Bine, pana ar face un trantrum din cine stie ce motiv. :)))) L-as amusina pe Gulie pana ar intra tot mirosul ala de bebelus in mine, pana l-as absorbi cu totul. Dar asta nu inseamna ca ar fi benefic pentru noi sa stam impreuna 24/24, 7/7. Pur si simplu nu sunt genul asta de mama.

Am avut o luna de vacanta cu amandoi acasa. A fost frumos. Dar bine ca a fost doar o luna. 😀

Deci da. Am stat sa cuget daca rationalizez o decizie proasta. Si mi-am dat seama ca nu am nevoie sa ma mint. Daca eu ma mint, ce sa ma astept de la altii?!

Asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa petrec un pic mai mult timp cu ei. Ba da. Vreo doua ore in plus pe zi. Ma gandesc intens la o solutie in acest sens. 😉

Asadar, m-am intors la munca. Deocamdata curat ce a ramas in urma altora. Si ma bucur din plin de ordine si disciplina macar in bucata asta de viata. Ca acasa e haos. Un haos frumos, dar pentru cineva cu un pui de OCD nu e benefic pe termen lung. Si ma mai bucur si de timp de scris pe bloguri. 😀

 

 

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Despre rationalizare si intoarcerea la munca

  1. welcome bec! Adica de acu o sa scrii mai des 😀 😀

    P.S. sa clarificam, in sat barbatii vanatori vanau impreuna (de altel si imaginez pe mister G al tau cu mister V. al meu cu sulitzele in spate plecati sa consume singura sansa sa vaneze o caprioara), femeile gateau impreuna (ia cum ar fi sa stau juma de zi sa fac focul in cuptior si sa dreg de paine, pe cand asa in sat era o femeie care facea 10 paini la juma de sat), iar copiii se jucau intre copii si erau crescuti de ceilalti copii. Copii liberi intre copii.

    P.S. o stii pe fiica mea: o las cu copiii si e super fericita, o iau cu mine printre babalaci si se plictiseste de moarte. Cum era sa o las cu vreo paranoica din famelie (nu ca as fi departe, ca si eu am anxietatile mele si fricile mele de abandon si separare).

  2. De o luna duc piticul atomic la cresa. Ce mi-am mai auzit de la maica-mea!!! Ca o sa-l lase nemancat, neschimbat, nepupat, cu lacrimile pana in gura…Am optat pentru o cresa/gradinita particulara cu camera video, nu cea mai scumpa dar cotata cu 5 stele. Asa si este! Asa pupat si rasfatat nu a fost in viata lui. Toata lumea ii cauta in coarne si umbla dupa el cu lingurita sa manance, cu scutecul sa il schimbe, etc. Eu am rupt usa de o luna la prima ora – la CAFELE!!! Bad mom, very bad mom! Mi-a savurat cafeaua in liniste, m-am plimbat prin mall-uri, am vorbit de orice altceva decat despre copiii. Si vineri ma intorc si la lucru!!! Cu cateva luni bune inainte de a-mi expira cic. Huo! Si copilul este extrem de bine la cresa – adica, spre exemplu, acum este mega racit si il tinem saptamana asta acasa – in fiecare dimineata ma intreaba: copii? Vrea baiatul la joaca nu sa stea cu muma-sa in casa sa fie ce? Privat de distractie maxima?

  3. Hello, îți face cu mână și te salută o altă mamă care și-a dus copilul la creșă. la 10.5 luni:), nespecific pentru România. Cea mai bună decizie pe care am luat-o. Atunci eram mâhnită că m-a lăsat baltă bona pe care o găsisem, dar uneori universul îți dă câte o mână de ajutor. Mai mult, la 3.5 l m-am întors la muncă și a rămas cu tatăl ei (dar a fost la ședințe de management, cu mine vinerea prin agenție la lucru ca niciunul nu suntem oameni casnici din fire:), deh, suntem și noi defecți). Și da, noi i-am gătit zi de zi, a primit și lapte matern, nu am neglijat-o. Și cum a fost? MINUNAT! Copila s-a dezvoltat fantastic, a tras 18 viroze în 10-11 luni (imunizare în ritm alert) așa că am lucrat mai mult de acasă decât de la birou deci tot a stat cu mine. În vacanța asta a fost prima dată când a petrecut mai mult de 2 săptămâni cu mine 24/7. Am înnebunit efectiv și m-a obosit teribil să lucrez cu ea de acasă. O iubesc de mor, cum zici și tu despre ai tăi. Aș face-o mică și aș păstra-o în inima mea. Dar nu mă pot reduce doar la sta acasă cu copilul. Nu e ok să ne pierdem pe noi însene, să uităm că avem nevoi proprii, că suntem oameni/ femei pe lânga faptul că suntem mame. Ce naiba îi învățăm pe ai noștri copii dacă ne transformăm în niște mame acre și frustrate de viață din cauză că uităm să ne mai bucurăm de viață și să ne satisfacem și micile plăceri? Eu nu vreau să o învăț asta pe copila mea. Înainte de a iubi pe oricine, trebuie să știe să se iubească și prețuiască pe ea. Cum să fiu o mamă bună dacă nu sunt om întreg? Ia-mi viața profesională și proiectele mele și m-ai lobotomizat:), nici eu nu sunt croită să fiu doar pe altarul mămiciei.

  4. Doamne ce imi place sa te citesc…cred ca de la tine am prins si eu curajul sa o duc la cresa. Am adorat perioada ei de „adaptare” in care mai apucam si eu sa citesc o carte, sa ma fatai prin oras si intorsul la munca a fost mai mult decat benefic pentru mine, asa ca…cresa rullz si de la mine 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s