Inca mai traiesc

Cu greu, dar mai traiesc. Un pic dezamagita ca nu m-ati dat disparuta inca, ca sa fiu sincera. 😀

Azi transmitem live de la birou. Deja suntem in a doua saptamana de munca dupa 5 luni de huzureala. Nu-i asa ca statul acasa cu un plod mic care vine fara manual de utilizare e huzureala?! Sunt convinsa ca imi dati toti dreptate. A, si vorbesc la plural pentru ca atat eu cat si Bulbuc am inceput „munca”. Eu la biroul meu normal, ea la cresa.

Daca voi mame perfecte din Romania va intrebati cum naiba rezist fara copil, o sa va marturisesc cu o mica placere nevinovata ca o duc chiar bine. Recunosc, as fi preferat sa nu fie la cresa 10 ore pe zi si ca eu sa am un job-part time astfel incat sa mai am si eu o ora, doua pe zi in plus cu ea. Dar cum deocamdata nu se poate, ma consolez cu gandul ca e pe maini bune la cresa.

Acuma ca sa vedeti cat de denatura sunt, sa stiti ca deja copila noastra mananca legume, ba chiar si fructe. Stiu ca unele deja v-ati oripilat ca nu o sa fie alaptata exclusiv 6 luni si ca foarte probabil i-am distrus viata. Voua va zic ca o sa revin cu argumente medicale. 😀 Si ca Bulbuc a dat semne singurica ca-i dispusa sa ingurgiteze si altceva. Mai nou trebuie sa-mi pazesc morcovii de porcusori si bananele de copil. Grea viata la noi in casa!

Cum e cu somnul?! Ma abtin sa discut despre somn, in general. Fac o exceptie azi… Mai am un pic uneori si adorm cu capul pe tastatura. Cel putin asa simt eu, dar inca nu am patit-o. Cred ca materia mea cenusie a priceput ca pana la 7 seara cand pun Bulbucul in pat nu am voie sa adorm. De ce mi-e asa somn?! Pentru ca am un copil pe care (inca) il alaptez la cerere. Adica si de vrea doar sa torcane un pic pentru confort, tzatza lu’ mama acolo e. Pe cale de consecinta, cu adaptarea de la cresa si crampele ei (le avea si pe vremea cand consuma doar lapte, nu va grabiti sa va validati opiniile extremiste!) nevoia de comfort e destul de deasa. Si eu ma trezesc cam din 2 in 2 ore. Am ceva teorii pentru remedierea situatiei, dar ii mai acord prezumtia de nevinovatie inca un pic.

Cum ii e ei la cresa? Bine! Eu chiar suspectez ca o sa vina acasa cu obiceiuri proaste, gen nu va vrea sa manance decat tinuta in brate sau nu o sa doarma decat putin plimbata.

In rest… Cam pauza cu scrisul, dupa cum puteti observa. Nu de alta, dar cam greu cand iti pica ochii in gura la propriu. In schimb m-am apucat de croitorie pe bani, un articol de nisa. Ma gandesc sa-mi extind afacerea si in Romania, dupa ce ma dumiresc exact cum e cu modelele de fermoare. 😀 De ce fac asta chiar daca sunt obosita? Ca dupa ce pricepi cum sa-l faci pe primul, restul merg struna. Ba chiar ma gandesc sa-mi fac o procedura scrisa ca sa nu mai trebuiasca sa gandesc prea mult.

Cam atat de pe la noi. O sa incerc sa revin cu detalii despre cresele belgiene (am fost intrebata de vreo cateva ori…) si cu parerea mea despre opiniile extremiste legate de cresterea copiilor care circula prin Romania in momentul asta. Uite asa o sa pierd cateva cititoare…