Un alt job stresant

Ieri v-am vorbit despre cochonositteri si cum reusesc sa-i bag in sperieti, azi va explic cum reusesc sa fac instructie cu colegii mei. Si asta ii include si pe sefi. 😀

Asadar, cand mi-am luat biletele de avion ca sa pornesc in cautarea unor vestigii grecesti, nu era nimic in agenda pentru zilele alea. Adica nimic care sa solicite prezenta mea de neinlocuit. Am marcat cat se poate de clar ca sunt „out of office” si mi-am spus ca se descurca ei 4 zile fara mine. Numai ca, intre timp, unii clienti au decis ca vor sa organizeze o intalnire cu 20 de persoane fix in alea patru zile. Apoi s-au trezit si altii ca au nevoie de aceeasi sala de conferinte in ziua urmatoare…

Cum sunt convinsa ca oamenii cu care lucrez pot sa imi recite politicile energetice ale UE si in somn, dar nu ar fi in stare sa gaseasca hartia igienica de rezerva, am organizat ditamai sedinta si am trecut la impartit sarcini. Concrete si la fiecare, ca sa nu se planga lumea ca pun totul in spinarea unuia si pe ceilalti nu ii bag in seama. Cele 10 minute de sedinta au fost ca sa ii intreb daca sunt disponibili de la ora … la ora …, nu de alta dar nu vroiam sa aud injuraturi si scuze ieftine. 😛 Bineinteles ca toata negocierea asta s-a finalizat cu un email luuung in care le explicam pe bucati care ce are de facut. Am trimis emailul de vineri, ca sa aiba timp pana luni seara sa imi puna toate intrebarile care le-ar putea trece prin cap.

Ca sa vedeti cat de in detaliu am mers, am precizat foarte clar ca paharele de vin trebuie puse separat in masina de spalat vase si ca trebuie uscate de orice urma de apa imediat ce se termina programul pentru a nu ramane cu pete. Pe langa toate aceste detalii, mai exista si un ghid de vreo 20 de pagini, facut tot de mine, care explica si mai in detaliu unde sunt diverse chestii in biroul nostru, cum trebuie pregatite intalnirile, treaba cu corespondenta, cum trebuie facut babysitting cu seful nostru, care-i treaba cu contabilitatea primara, cine trebuie batut daca nu-i curat etc. Credeti ca dupa toate precautile astea am scapat nederanjata in vacanta?! Nuuuu! Ca cineva a incercat sa cumpere un bilet de tren la Thalys si nu prea i-a iesit… Adica i-a luat vreo 3 ore de zici ca a pus pe picioare chiar site-ul in sine. Plus ca m-a sunat sa ma intrebe varii chestii.

Duminica seara, cina comuna. Despre cat de rau mi-a fost dupa cina, cu alta ocaziune. Apare seful, ma vede, ma ia in brate si isi exprima o bucurie netarmurita ca m-am intors teafara si nevatamata. Ma intorc, ma uit la colegi si ii intreb ce prosti au facut cat am fost plecata. Apare sefa (sotia sefului), ne punem la taclale si, la un moment dat, ma intreaba candid cum naiba reusesc sa lucrez zi de zi cu barbat-su, ca ei i-a scos peri albi in patru zile. Apoi, venind vorba de paharele de vin, mi s-a explicat ca s-a organizat o echipa de patru stergatori (toti cu masterate in stiinte politice internationale!) care sa se asigure ca nu ramane nicio pata. Ochii mei se mareau din ce in ce mai tare! Dupa vreo cateva pahare de alcool, s-au dezlegat limbile si mai tare si am aflat ca au incurcat locul unor chestii, ca nu au reusit sa bage toate cestile de cafea la locul lor, desi incap toate de 2 ani pe acelasi raft, si lista poate continua pana maine dimineata.

Iar luni am avut parte numai de priviri speriato-expectative in jurul meu. Toti asteptau sa vada unde au comis-o. Au scapat, ca nu a fost chiar atat de grav. Dar continua sa ma intrebe cum reusesc sa raman zen in jobul asta al meu. Le amintesc ca am doi porcusori de guinea. 😀 Sefa si-a luat liber de la serviciu ca cica nu a mai avut cand sa joace tenis saptamana trecuta, seful a venit cu o ploaie de cerinte, deci lucrurile reintra in normal. Sa vedem cand mai scap cu fuga pentru o alta vacanta…