Adica ultima zi, cateva concluzii si indicatii. Cu intarziere. Si promit ca e ultima data cand va mai plictisesc cu subiectul asta. Noi deja ne-am intors la loc cu verdeata si ploaie. Si la munca.
Asadar… Atena e plina de vestigii istorice. Din pacate, cele mai popularizate si vizitate de turisiti sunt cele de pe Acropole. Ba mai mult, nu stiu cati din cei ce viziteaza locul inteleg ca Acropole e numele dealului si nu al ansamblului de cladiri care se gasesc in varful sau. Si tot din pacate, in afara de Acropole, prea putin se viziteaza si altceva. Dar… Nu daca ne trimiti pe noi la inaintere.
Ca o paranteza, de azi inainte Mr. G e cunoscut si ca Mr. Deal iar deviza sa de lupta e „Arata-mi un deal si ma urc pe el!”. Sau „Niciun deal nu-i de necatarat.” Iar eu as mai putea adauga ca are o preferinta inspre cararile neumblate, pieptise si pietroase, ca drumurile amenajate ne stau in gat. Pardon, nu prezinta provocari.
Revenind la Acropole si alte dealuri, o sa incerc sa descriu putin care-i treaba de fapt si niste detalii mai putin cunoscute. Asadar, pe Acropole se gasesc temple. Suprapuse. Unele mai bine pastrate ca altele etc. Istoria si semnificatia lor sunt explicate pe panouri asezate strategic.
Langa Acropole, cu acces liber si intens vizitat de localnici, e dealul Areopagus, unde se tineau judecatile in vremuri de demult. Dealul e in acelasi complex cu Acropolele, dar este accesibil printr-o alta intrare. Varful dealului Acropole si monumentele se vad frumos de pe el, pietrele sunt deja supra lustruite de toti cei care trec pe acolo zilnic.
Acropolele si Areopagus sunt cele mai vizitate dealuri, dar privelistea e mai frumoasa de pe altele. 🙂 De exemplu, dealul Pnyx, care e in apropiere. Trebuie doar sa iesiti in bulevardul Dionysiou Aeropagitou si sa urmati semnul de intrare in parcul Thissio, Teatrul de dansuri populare grecesti „Dora Stratou”. Daca urmati caile batatorite si pavate cu marmura, precum si insemnele, ajungeti in varful dealului Pnyx, fostul centru politic si decizional al Atenei. Vederea asupra orasului e impresionanta, Acropolele inclus, iar turistii aproape ca lipsesc cu desavarsire. Ruinele merita vazute si analizate pentru lectia de istorie.
Daca vreti sa vedeti Acropolele din cea mai buna pozitie (Odeonul roman de la poale inclus), o excursie pe dealul Filopappou este necesara. Dealul e accesibil pe aceeasi cale ca si Pnyxul, doar ca la bifurcatie o luati in stanga si nu in dreapta. Vestigii sunt cat cuprinde si pe acest deal, ba chiar si un monument funerar. Iar vederea din varful sau e de nepretuit. Totusi, Acropolele si monumentele sale se vad cel mai bine dintr-o pozitie intermediara, in timpul urcusului.
Intre Pnyx si Papiloppou mai sunt vreo doua delusoare pline de ruine, foste orase, drumuri vechi etc. Merita toate vizitate, dar nu faceti ca noi! Adica luati-o pe cararile batatorite, daca nu vreti sa luati pieptis niste coaste si sa cautati sparturi in garduri. 😀
Si totusi vestigile nu se reduc la dealuri. Biletul pe care il achizitionati la intrarea pe Acropole da acces si in alte 7 situri arheologice in aer liber, bucati din vechile civilizatii descoperite si conservate la sol. Acestea sunt: Ancient Agora, Roman Agora, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Templul lui Zeus … Nu uitati, pentru muzeul care contine vase si statui desprinse de pe Acropole trebuie bilet separat.
Privelistile de pe Areopagus si Pnyx merita cercetate si la lasarea intunericului. Noi, istoviti dupa 3 zile de plimbari, catarari si umblet pe carari pietruite, ne-am oprit vineri dupa-amiaza in Monastiraki, cartierul cu stradute pline de magazine, la o bere. Si am inceput sa vedem cum se aprind luminile pe Acropole. Nu a mai durat mult pana am decis sa urcam iar pe cele trei dealuri (Areopagus, Pnyx si Papiloppou) pentru a privi orasul noaptea si a vedea mai bine monumentele. De data asta am luat-o pe caile marcate si am ramas surprinsi de cat de usor se ajungea in cucuii dealurilor. 😀
Cam asta a fost excursia in Atena… Acum inapoi la oile porcusorii nostri.
Habar n-am pe ce deal ne-am urcat până pe Acropole. Știu doar că aproape am trecut prin curțile oamenilor. Era o îngrămădeală incredibilă de clădiri, cu mici grădini între ele. Ciudat e că n-am prea văzut oameni pe-acolo. Or fi fost la muncă, fiindcă era într-o zi de lucru, dimineața…