Atena – a treia zi

Adica a doua full-time. Cam plictisitoare in ceea ce priveste locurile vizitate, marcate de un fel de ratacire, dar incheiata cu concluzii demne de notat.

Intai de toate, spuneam ieri ca am vrea sa vedem Templul lui Zeus si Muzeul Acropole. Zis si facut! Biletele care se vand la intrarea pe Acropole raman valabile pana la epuizare. Adica, in cei 14 euro, se dau de fapt vreo 7 bilete valabile in siturile in aer liber, indiferent daca sunt utilizate in aceeasi zi sau in mai multe. Templul lui Zeus e impunator. Alt cuvant nu gasesc ca sa-l descriu. M-a facut sa ma gandesc la cat de mica sunt…

Muzeul Acropole e alta mancare de peste. Adica cu plata unui bilet separat (5 euro de persoana). Ceea ce nu prea am inteles, avand in vedere ca sunt bucati de marmura date jos de pe Acropole, unde platisem deja un bilet. Bineinteles, nu prea e voie sa faci poze inauntru. Dar, per ansamblu, e un muzeu frumos, iar eu nu spun prea des asa ceva despre astfel de lacasuri.

Apoi a urmat ratacirea. Am decis sa cautam marea, ca doar nu putea fi departe. Ideea e ca am purces pe calea transportului in comun aratata de Google Maps. Ca doar cu nebunii nu te pui! Partea negativa a escapadei noastre: am ajuns prin cartiere ale Atenei care nu prea sunt vizitate de turisti. Partea pozitiva: o faleza fara nisip si nepopulata. A meritat…

Pana la urma am revenit in centru, dupa o excursie de vreo 40 de minute cu autobuzul, dar nu inaintea unui mars fortat pe marginea soselei, pe un trotuar uneori inexistent. Am aterizat intr-o zona cu restaurantele, recomandata de niste greci cunoscuti la Bruxelles, neturistica, cu intentia clara de a manca souvlaki, orice ar fi fost aia. Am aflat ce e souvlaki, asa ca impartasesc cu toata lumea. Souvlaki e un fel de shaorma. Pentru romanii din Belgia, vorbim de durum. Una mai mititica, fara atatea legume, si nu ntr-o lipie, ci intr-o chifla rotunda necrescuta. Noi am mancat Pita Gyros, adica shaorma/durum la farfurie. Carne de porc, cativa cartofi prajiti, o chifla necrescuta, sos tzatziki, rosie si ceapa. OK, dar nu impresionant. Din nou, mancarea ieftina. Asezonata cu o sticla de vin alb din Creta, la 9 euro.

Acum ca am terminat cu ce am facut si pe unde am bantuit, sa revenim la chestii pamantene, gen impresii despre populatie si oras. Atena nu duce lipsa de cafenele. Ba chiar as putea spune ca exista suficiente locuri in cafenele pentru intreaga populatie a orasului. Cafeaua in diverse forme (mai ales frappee) pare a fi parte din viata cotidiana. As mai putea spune ca prefera nessul, dar ca au si „filtered coffee” sau „cafea americana”, adica banala cafea facuta la filtru. Si se gaseste cu 1 euro cafeaua. Sunt incantata! Toate aceste cafenele au clientela, grecii conduc scuterele cu o mana si cu cealalta isi tin paharul de cafea, merg pe strada cu cafeaua la gura etc.

Una din tinutele preferate ale grecilor pare a fi treningul. Si nu pentru a merge la sala si a alerga, ci pentru viata de zi cu zi. Nu orice fel de trening, ci cel de velur (la femei), pe care eu il vad ca tinuta de casa, nu de mers la mall. Iar adidasii cu talpa speciala pentru alergat sunt purtati pe strada ca incaltari de toate zilele.

Grecii imi par frigurosi. La 20 de grade Celsius afara, eu eram singura in tricou. Iar grecii erau imbracati chiar in geci de iarna. Si asta nu e o gluma. Cred ca se intrebau pe strada daca oi veni din Nordul Europei, ca sigur nu eram una de-a lor fara geaca cu puf de pe putza pinguinului.

O sa incerc sa va explic impresia personala… Atena aduce foarte mult cu spiritul balcanic intalnit in Romania, un fel de melanj intre Bucuresti si Constanta, ca sa-l citez pe Mr. G. Comert stradal, cersetori, aglomeratie, trafic ca in codru, reguli facute pentru a fi incalcate, fudulie fara o baza financiara in spate. Cel putin din punctul meu de vedere, dar, pana la urma, eu am emigrat in Belgia tocmai pentru a schimba atmosfera. Centrul istoric al orasului e genial, dar daca mai vin vreodata, o sa raman exact in acea zona. Atena in afara Acropolelui (adica a dealului si zonei in sine) e neimpresionanta pentru mine.

Pentru azi avem in plan o noua urcare pe Acropole (ca tot mai am bilete…), o vizita pe un deal pe care nu l-am luat pieptis inca si un aruncat de ochi in Keramikos.