Ochelari de cal

Cum am avut norocul incepatorului si am „castigat” Blog Power 43, am fost obligata sa propun tema pentru urmatoarea editie. Mare provocare, mare. Atat de mare ca mi-am scurtcircuitat singura sinapsa functionala… Dar cea de rezerva a reusit sa propuna spre dezbatere urmatoarea idee: Rasismul în zilele noastre – De unde și de ce apare? Este sau nu justificat / justificabil? Te-ai confruntat vreodată cu reacții / tratamente rasiste?. Si daca tot am fost capul rautatilor, ma simt fortata de imprejurari sa-mi dau si cu parerea.

Pana in 2010 am locuit intr-o tara unde albii erau majoritari, negrii ii vedeai doar in echipele de fotbal sau in marile orase universitare, iar rromii sunt ceva naspa si de evitat. Cat despre galbeni, mai aprusera cativa care se preocupau cu comertul, dar tot ciudati erau, ca se zvonea ca mananca animale pe care noi le tinem in pat. Nu cred ca asta e parerea fiecaruia luat in parte, dar opinia generala inspre acolo batea. Discutii prea multe despre diferentele dintre rase nu am avut ocazia sa port, caci daca nu era ceva de ce te loveai zi de zi, nici nu iti venea in cap ca si tema de conversatie dupa ora de fitness.

Iar in anul de gratie amintit mai sus m-am mutat mai inspre Marea Nordului, ca aia Neagra deja mi se parea mult prea fierbinte (mama ei de incalzire globala!). Cu ocazia transhumantei deplasarii, am picat baldabac in mijlocului unui amestec foarte colorat de oameni. Si imi amintesc ca la un moment dat m-am trezit in aceeasi masina cu doi negri si doi arabi, iar primul meu gand a fost ca neam de neamul meu nu a mai fost in situatia asta. Dar nu era un gand critic negativ, ci o constatare amuzanta. Si ma gandeam cum ar fi reactionat bunica mea daca ar fi fost acolo… 😀

Personal, tot amalgamul asta nu mi s-a parut ciudat sau respingator. Da, nu ma regasesc in obiceiurile tuturor natiilor si, implicit, raselor cu care intru in contact, dar asta nu inseamna ca nu-i suport sau i-as extermina. Caci pana la urma rasismul in zilele noastre asta inseamna: o ura profunda fata de un grup de oameni care nu imparte aceiasi cultura cu tine. Dar am vazut cazuri de persoane care aduceau a un mic Hitler si m-am minunat putin, pentru ca nici ei in sine nu erau „puri”. Si e asa de usor sa vezi paiul din ochiul altuia… Revenind la cei care nu sunt ca mine, e dreptul lor, exact cum si eu pot sa fiu diferita fata de ei. Doar pentru ca am intalnit un negru care nu imi place, nu pot generaliza si sa spun ca toti negri sunt asa si pe dincolo. Ca daca ar generaliza si altii, eu as fi manelista si inculta.

Asa ca nu gasesc rasismul justificat sau justificabil in nicio situatie. Nu ne obliga nimeni sa facem parte din cultura celolralti. Tine de noi sa acceptam si sa ne integram, daca avem chef. Ura rasiala nu ar trebui sa existe, pentru ca generalizarile nu ar trebui sa existe. Exact cum nu toti germanii sunt foarte precisi, nici toti rromii nu sunt hoti. Si inante de a-i judeca pe altii, ar trebui sa incercam sa ne privim pe noi prin ochii lor. Am auzit deseori aprecieri de genul „Negrii put!”. Pai normal ca miros altfel, ca doar consuma alte condimente (apropo, e in cultura lor sa manance foarte condimentat – din cauza caldurii, condimenteaza mancarea pentru a rezista mai mult de o zi). Si noi suntem „imputiti” din prisma organelor lor olfactive…

Presupun ca rasismul asta comun (generalizari si presupuneri dubioase) vine mai ales din neputinta / lipsa exercitiului de a vedea dincolo de patratica proprie. Intamplator, coleguta mea de apartament are un boyfriend negru (aproape taciune). Fata provine dintr-o familie tipica romaneasca, asa ca negrii nu sunt chiar ceva ce gasesti in fiecare seara la ei la cina. Si tot intamplator, vara asta m-am intalnit cu verisoara ei, o doamna de vreo 32 de ani, bine ancorata in realitatea provinciei romanesti, care mi-a spus pe un ton usor reprobator ca „totusi, tipul e negru… cum sa aiba o relatie serioasa cu el?!”. Previzibil, am sarit de fund in sus! Care-i problema?! Suntem noi mai cu coarne numai pentru ca suntem albi sau/si romani?! Mda, mintea noastra nu poate cuprinde… Asadar, lipsa obiceiului de a gandi inainte de a face asertiuni e mama rasismului, din punctul meu de vedere. Nu cred ca la felul in care circula informatia azi mai putem vorbi de frica fata de cei diferiti de noi. Nu cred ca majoritatea nu a vazut inca un om dintr-o rasa diferita si nu a constatat ca nu musca…

Daca e sa vorbim despre rasismul ala profund, nascator de razboaie si crime, atunci cred ca ala provine din educatie si din ceea ce vezi in tara ta. Si, in cazul asta, e mult mai mult de munca pentru a indrepta ceva…

Si, da, am fost si eu victima rasismului indreptat inspre romani si rromi. Imi amintesc ca imi cautam apartament si am sunat pentru o colocatie. A raspuns un tip si a simtit ca nu vorbesc franceza nativ, asa ca m-a intrebat ce origine am. I-am raspuns ca sunt romanca si a repetat cuvantul pe un ton care m-a facut sa-i inchid telefonul in nas. Dar am supravietuit… Sa fie asta cel mai grav act de rasism indreptat impotriva mea!

Ca sa inchei apoteotic un articol si asa destul de lung, va las in compania unui artist care s-a chinuit mare parte a vietii sale sa isi schimbe infatisarea data de rasa…

S-au mai inscris la Blog Power 44: otipa, dreams, Liviu.

Puteti sa va inscrieti aici, iar regulamentul il gasiti aici.

15 gânduri despre „Ochelari de cal

    1. Mi-a placut titlul 😉 Da, este si o problema de vedere. Dar in primul rand de educatie. Ca doi oameni pot vedea acelasi lucru si interpreta complet diferit. A intalni un om „putin mai altfel” decat tine poate fi interesant, atata vreme cat ii lasi omului respectiv o sansa de a se exprima. De multe ori filtram dupa criterii. Apoi, poti sa fi sau sa nu fi de acord cu punctul de vedere al respectivului. Dezacordul poate fi exprimat prin N cai, din pacate se mai aleg si cai gresite.

  1. cred ca rasismul se leaga si de toleranta. Eu consider ca educatia romaneasca este destul de rasista, ne-toleranta. Si asta o zic dupa ce am plecat din Ro. A trebuit sa traiesc pritnre alte popoare, sa o zic asta cu toata siguranta; desi am trait ani de zile, ca moldovianca in Bucuresti, auzind glume legate de accent, de moldoveni, de basarabeni, de basarabence, de …

  2. despre situatia colegutzei tale, eu nu o vad bine pe viitor. Pot ei sa se iubeasca la nebunie, si sa aiba toleranta tolerantzelor, in viata apar si momente de cumpana in relatii, cand pe ea o vor infulenta clar parerea… familiei. Pt ca au putere.
    Va trebui ea sa se rupa de ei, psihic, sa fie capabila sa ii ignore, sa o amuze si sa aiba curajul si nesimtirea asta ( o dovada ar fi sa vina cu el la masa de Craciun).

  3. Pingback: Multimi | otipa
  4. Intamplare intamplacioasa: o studenta englezoaica sadea se indragosteste de un coleg negru originar din Congo. Cum in Anglia toleranta este mare, cei doi ajung la casatorie. Are loc nunta, dupa care el, bineinteles, are pretentia sa se duca in Congo la ai lui. Pleaca amandoi, ea fericita ca ii cunoaste familia. Cand ajunge acolo, biiig surprise! Familie mare, saracie lucie, trai ca in cort si…mai multe neveste….c-asa e-n tenis, vorba lui Caragiu! Cum era de asteptat, ea n-a rezistat incercarii si a divortat urgent.
    Morala? Cand te indragostesti de alta rasa, casca bine ochii caci te combini de fapt cu o intreaga cultura, nu numai cu un om. Daca nu esti pregatit sa digeri toate ciudateniile, mai bine las-o balta! Asta chiar nu e rasism, e doar prudenta!

    1. ok, sunt de acord cu faza ca trebuie sa casti bine ochii la diferentele culturale. dar nu asunt de acord cu ai considera pe altii „ciudati” numai pentru ca au obiceiuri diferite fata de ale mele/noastre. la fel, suntem si noi ciudati pentru ei…

  5. Pingback: Blog Power 45

Comentezi?!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.