Cine nu are porcusori de guineea are impresia ca sunt niste creaturi mici si lipsite de orice urma de personalitate. Cine are porcusori de guineea, mai ales mai mult de unul, stie ca asta e o mare gogorita si ca fiecare cartof blanos e unic si irepetabil.
Primul „dus cu pluta” pe care l-am avut a fost Spock. Nu aveai voie sa il atingi, fereasca! Dar adora sa iasa pe canapea. Tin minte cand am fost plecata cateva zile si Mr. G mi-a luat locul pe canapea. Iesea porcul la „usa” custii si tipa din toti bojocii de suparare. Ne iubea, dar doar in conditiile lui.
Dar pe Data l-a iubit cel mai mult. Bine, io nu am avut porc care sa nu il iubeasca pe Data. Urecheatul roz a fost exact opusul lui „dus cu pluta”. Spock si Data au fost inseparabili, noi eram de umplutura.
A murit Spock, am ramas cu porcusori relativ normali la cap. Bine, Kirk nu prea suporta altii de acceasi specie cu el, prefera oamenii, dar nu l-as incadra la dus cu pluta.
Si ne-am pricopsit cu Ricky si Odo. No, daca Odo poate fi incadrat la „normal”, Ricky clar e dus cu pluta. Departisor, asa.
Dupa zece luni de coabitat cu fratele lui, pe drum dinspre adapost a decis ca i-a ajuns si l-a muscat de nas. Nici nu s-au mai inteles de atunci, i-a lasat si cicatrice pe nas lui Odo. Dar l-a acceptat pe Data fara probleme, ba chiar s-a atasat incredibil de tare de el. (Dupa ce a murit urecheatul roz, l-a cautat doua zile pe canapea si a refuzat sa urce „la etaj” unde era locul de dormit al bosorogului. 😦 )
Dar ce il face pe Ricky cu adevarat deosebit e faptul ca nu se teme de noi. Unde porcusorii de guineea prefera sa doarma ascunsi si au nevoie de timp sa se simta in siguranta, asta flocos nu are nicio greata. Nici una. Doarme ca o clatita pe unde il prinde flama. Iar de cand cu custile noi, pot sa ma aplec sa il pup pe cap si nici nu clipeste. :O Dar daca il scot sa il tin in brate, in 30 de secunde e inapoi la el acasa.
Credeam ca asta e maximul de „dus cu pluta” pe care as putea sa il am. Dar nu! Nu, nu, nu! A aparut Takito in viata noastra. Dupa ce l-am scapat de tot felul de paraziti, l-am mutat cu Ricky. Vreo cateva zile s-au avut ca fratii. Asta pana l-am dus pe Ricky la veterinar si, la intoarcere, a decis ca nu mai poate sa il supporte pe Takito sus pe casuta LUI de lemn. Si s-a rupt filmul. Am indepartat casuta, am facut schimbari in habitat… Nimic.
Initial am crezut ca doar se alearga pentru ca nu am vazut semnele vizibile de agresivitate. Dar, la o inspectie atenta a lui Takito miercuri seara, am constatat ca e muscat si jumulit pe spate. Asa ca ieri dimineata i-am separat. Si le-am lasat un loc ingust pe unde sa se mai amusine. Ce a urmat e de domeniul „dus cu pluta”.
Daca tot i-am separat, i-am returnat „marul discordiei” (casuta de lemn) lui Ricky. In paralel, am mai instalat o platforma sa aiba mai mult loc. Ricky a decis ca platforma cea noua e preferata lui si casuta de lemn a cazut in decrepitudine. (Asta dupa ce l-a husuit pe ala mic de pe ea, da?!)
Pe de alta parte, flocosul mic a decis ca el incape prin locul ala mic si a intrat in camera lui Ricky. Eu il scoteam, el mai intra o tura. Se lasa cu jumuleli, el persevera. Eu m-am gandit ca o sa inteleaga ca nu e cazul si se lasa pagubas. Niet!
Azi dimineata am micsorat spatiul. A intrat si prin asta mai mic. L-a gasit Mr. G. No, i-am zis sa scoata paravanul sa il lase in pace si sa intervina doar daca e grav. Daca porcului ii place sa fie muscat de spate, cine sunt eu sa ma bag?! (Drept e ca a mancat mai putine legume de ieri de cand i-am separat. Acum astept sa ajung acasa sa vad in ce stare ii gasesc. Kill me brother one more time!
Dap, creaturi mici si plictisitoare…
P.S. Takito nu e in pericol, daca vor aparea urme de agresivitate porcusoreasca serioasa, il putem muta chiar si in alta camera. Dar NU faceti asta acasa daca nu aveti experienta extinsa cu agresivitatea masculilor porcusori de guineea.
Jurnal de Belgia 