Mr. G nu mananca drob. Eu nu fac drob ca mi se pare mult prea mult de munca pentru asa ceva. Mama mai face drob si ne aduce cand sunt sarbatorile alea unde ai dezlegare la facut drob. (Am inteles ca, exact ca si in cazul cozonacului, si drobul se face doar in anumite momente din an bine stabilite de traditiile lumesco-bisericesti, altfel… te rade lumea.) Pe cale de consecinta, plozii din ograda nu prea stiu ce e ala drob.
Vine mama in vizita duminica si ne aduce… drob. Mai si zice cu voce tare: „Ti-am adus niste drob.”
Malvina, la cei sase ani ai ei, intreaba socata „De ce ne aduce Gabi droguri?!”. Fata disteapta, fata mea. Am vorbit despre droguri deja. Adica asa in general, ca exista, cam ce fac ele si ce se poate intampla daca consumam. Deci de aici socul.
Pana apuc eu sa deschid gura si sa explic ca nu sunt droguri, sare si Glad la cei patru ani ai lui „Vreau si eu drog.” Valeu! Bine ca nu avem Alexa si Siri si Cortana, ca protectia copilului ne manca. (Avem facebook, sper totusi ca pe asta nu a auzit-o. Inca nu mi-au aparut reclame la droguri in feed.)
Pana la urma au gustat ieri seara drob. (Drob, da?! NU droguri.) Nu le-a placut ca au simtit foile de ceapa pe acolo. Si bleacs. Lasa ca am mancat eu. Drob, nu droguri, da?!
Ce sa zic?! Pui de vestici, n-au treaba cu traco-dacii.
Jurnal de Belgia 
acum ceva ani mai faceam drob de Paste. Si pt ca sunt singura care consuma, taiam felii si congelam, aveam si peste cateva sapt cate o felie sa pun la pachete la munca, mai ales vinerea cand frigiderul era acasa gol si lenea cat usa.
Cu drogurile, avem un exemplar in jur consumator si enervant. Discutiile de la el au pornit si asa au ajuns drogurile in categoria ‘asa nu ca asa ajungem’