Cum se vede scoala romanesca, azi, din diaspora

Cam in fiecare an scolar am vreo luna de framantari serioase apropo de scoala copiilor. Oare e ok scoala in care sunt? Oare o sa le insufle dragoste de invatatura? Si incep sa vorbesc cu alti parinti in jur. Moment in care imi dau seama ca asteptarile parintilor de la scoala copiilor difera de la cer la pamant si ca, multe, au o baza culturala bine inradacinata.

Zilele astea am tot intrat in contact pe Facebook cu diverse istorii din scoala romaneasca actuala. Si azi dimineata, pe drum, mergand pe jos si inspirand aerul rece, m-am gandit destul de mult la subiectul asta si la cum se vede scoala romaneasca de afara. Dar si cea de afara in Romania…

Apropo, cand spun scoala romaneasca ma refer la tot angrenajul, de la institutie la parinte, nu doar la dascal, clasa etc. Si mai ales la clasele primare, ca acolo se pun bazele dorintei copiilor de a invata lucruri noi.

In primul rand, mi se pare ca parintii romani intretin un aer de over achievement la copiii lor. Daca doamna zice ca la clasa 1 trebuie x caiete de exercitii si gazeta matematica, parintii se supun si considera asta normal. La after-school parintii cauta musai institutii care ofera „activitati” in program, nu pierdut vremea degeaba pe tobogan. Lucrul manual e o ora care nu se face, ca de fapt facem romana sau matematica acolo. Ce treaba e asta sa insiri margele pe o sfoara? Sau sa desenezi cum te taie capul iesit din chenar pe o foaie?

Pe de alta parte, parintii romani au impresia ca scolile din Vest intretin un aer de pierde vara si ca nu se face nimic. Cum, dom’le, sa nu existe fise de matematica la clasa I? Sau cum adica sa faca copiii nimic la after-school?

Stiu ca exista si doamne relaxate in Romania, dar si scoli mai putin relaxate in Vest. Vorbim totusi de impresia generala.

Unde vreau sa ajung?! Pai la faptul ca nu cred ca s-a mai facut un update la cunostintele de psihologia copilului mic. O doamna care are impresia ca la clasa 0 copilul poate sta o ora in banca, smirna, si sa faca bastonase in continuu, nu a mai pus mana pe o carte noua de psihologie de ceva multi si tare multi ani. O doamna care la clasa I face exercitii din Gazeta Matematica, nu le face pentru copii, ci pentru faima ei.

Stiti de ce spun asta? Pentru ca copiii aia vor ajunge sa urasca scoala. Vor merge si vor face exercitiile doar pentru ca sunt obligati. Pentru ca nu au alta varianta, parintii nu le dau alta optiune. Dar vor ajunge la adolescenta si se vor razvrati. Bineinteles, unii parinti vor actiona cu pedepse si curele. Dar statisticile alea care arata ca jumatate din copiii care intra in clasa I nu mai ajung sa dea bacul sau nu il iau, nu se nasc din apa de ploaie. Ci din sfortarea asta peste puterile lor in clasele mici.

Invatarea se face mult mai usor daca e aplicata. Ideile cu care ramai sunt mult mai folositoare daca se aplica la viata de zi cu zi. Daca atunci cand inveti aria cercului sau cum bagi un cerc intr-un patrat ti se zice ca ia, baga un covor rotunt intr-o camera patrata, ai mai mari sanse sa retii. Si aplicarea asta incepe din frageda pruncie. Nu incepi cu smirna in banca o ora si apoi, pe la liceu, poate ai sanse de un prof misto la fizica care sa iti explice cum e cu forta de frecare.

Ideea e sa inveti conceptul, nu 5 pagini de formule. Invatarea mecanica nu ajuta la nimic.

M-a frapat la un moment dat o faza de pe grupul de diversificare. Cineva postase un videoclip de pe YouTube facut de un tanar roman care ne arata ce contine apa pe care o bem. Adica punea diversi reactanti in apa si sarurile si mineralele cristalizau. Totul a fost postat sub ideea de „valeu, nici apa nu mai putem sa bem!”. Bineinteles, au aparut rapid si comentariile cu „dar tu nu ai vazut ce ramane in urma apei daca o fierbi? Chiar si apa plata lasa calcar!!!”. Apoi mi-am amintit de postarile de pe grupurile de bebelusi, gen „vai, am fiert apa plata ca sa fac laptele praf si uite ce a ramas in urma!!!”, insert o imagine cu o oala cu urme albe pe ea.

Pe grupul de diversificare am indraznit sa ma bag (e al meu, imi permit! 😛 ) si sa spun si eu ca opinia publica ca e un proces normal, ca apa are saruri si minerale, ca evaporare, ca reactii, ca chimie de liceu maxim. Si m-a luat tanti la tranta ca ce, cred eu ca ea in liceu si-a pierdut vremea cu chimia ca sa priceapa ce e cu apa?! Am belit ochii si m-am abtinut. Serios acuma, daca ma pui sa scriu reactia apei cu nu stiu ce acid cu siguranta nu imi mai iese. Dar am retinut ca sarurile sunt baze si se depun! Si ca daca am 100 ml de apa care au x grame de saruri in ele si o pun la fiert, se evapora prin fierbere si voi avea doar 50 ml de apa, dar tot x grame de saruri, care, automat, se vor vedea mai albe pe acolo. Ideea, nu formula!

Hai, ca o iau pe aratura! Si daca tot am luat-o, sa continui si mai dezlanat.

After-school. Activitati. Musai. Asa il alegem. Care face cea mai multa mate cu copilul. Joaca maxim 10 minute, ca nu are nevoie. Nu conteaza ca la varste mici dezvoltarea cognitiva e strans legata si influentata de cea motrica. Cui ii pasa?! Sa stea in banca sa invete matematica! Ca pe vremea noastra!

Hopa! Pai pe vremea noastra la 12 eram acasa si la 1 deja bateam mingea pe strada. Pe vremea noastra am petrecut mult mai mult timp afara decat petrec copiii nostri. Joaca libera, interactiune cu cei de varsta noastra. Tot de aia pe vremea noastra parca nu erau atatia copii obezi. Dar asta e alta discutie.

Si am mai vazut zilele trecute un comentariu legat de baza materiala, care „afara” e mult mai buna. Mit, mai fratilor! Mit.

Copila mea invata intr-o scoala publica, cladirea are cam vreo 150 de ani. Grupurile sanitare au gresie si faianta de cel putin 20-30 de ani vechime. Bine, au si vreo doua grupuri sanitare mai noi. Dar au chiuvete vechi tare prin scoala. Clasele sunt comparabile cu cele din Romania ca si suprafata. Exista si aici fondul clasei, platim si aici excursiile. Doar ca nu sume astronomice, si parintii in somaj isi permit sa scoata 40 de euro in sume mici pe timpul anului.

Diferenta?! Pai provine din ce se face cu fondul clasei… In primul rand nimeni nu tine la spoiala. Nu e musai sa varuim in fiecare an, perdele nu exista (intre noi fie vorba, perdelele sunt moartea pasiunii pentru astmatici si alergici!). Mesele si scaunele sunt mai vechi, nicio problema. Ca si noi daca ar fi, in cateva luni tot zgariate si ciupite ar fi. Ca doar vorbim de copii, nu de papusi imobile.

Apoi, tot din fondul clasei, doamnele cauta solutii practice sa le faca viata mai frumoasa la copii. Anul trecut M a avut la gradinita in clasa o lada mare, pe picioare, cu nisip. Facuta de tatal uneia din educatoare. Cu bani din fondul clasei. Anul asta au in clasa o „casuta” care e coltul de relaxare. Asa are doamna de acum amenajata clasa. Si doamnele nu se muta ca tiganul cu cortul cu clasa in fiecare an. Au clasa lor, si-o amenajeaza si ramane asa pentru cativa ani buni.

Credeti ca in Vest nu mergi la scoala cu sacosa de rechizite? Ha! Ce gluma buna. O sa va fac poza la inceputul anului scolar viitor! Ba da, duci si hartie colorata, si pensule, si carioci… Primesti o lista, faci.

Diferenta nu o face dotarea (degeaba e totul nou, daca nu lasi copiii sa se joace ca sa nu le strice!), ci ce faci cu dotarile alea. Si cate psihologie a copilului mic intelegi.

Si diferenta o mai face si cum imparte societatea joburile. Ca in Romania avem „munca de jos” si „munca de birou”. Fereasca ‘Mnezo s-o bucat’ de usa sa fii gunoier!

Inchei cu o alta poveste care m-a lasat masca. Cam la faza aia m-am relaxat cu scoala noastra. 😀 O mama de provenienta din Estul Europei, cu amandoi copiii la o scoala catolica, la gradinita. Scoala cotata ca fiind buna inspre foarte buna! Si imi spunea ca atunci cand vor incepe scoala primara ii va muta la o scoala europeana pentru ca corespunde mai bine cu parcursul universitar pe care il vor avea, adica universitati din alte tari. Copiii au 3 si 5 ani acum. Cu mare rusine va spun ca noi nu am planificat parcursul universitar al copiilor nostri. Si nici nu avem de gand.

Gata, ca m-am intins cat 12 ani de scoala…