In Belgia e vacanta scolara, deci copiii stau departe de strazi. Idem si parintii lor. Ba dorm la ora la care iesim noi din casa, ba sunt plecati pe la bunici. Cert e ca strazile sunt goale la 8 dimineata cand ne lasam noi progeniturile la cresa.
1 noiembrie, zi libera si pentru clasa muncitoare, a picat cu zgomot in mijlocul saptamanii. Asa ca jumatate din colegii mei si-au luat concedii. Si un sfert calatoresc. Deci e o liniste deplina la birou. Zici ca e fix cu o zi inainte de Craciun.
Pe mine ma bantuie o raceala / viroza. Sunt mucoasa ca si copiii si ma doare capatana. Ca nu putea sa ma doara o mana sau un picior, ca tot am mai multe…
Am o listuta cu chestii de facut, mai pentru job, mai pentru mine. Dar parca linistea din jur ma indeamna doar la somn. Mai ales ca am si raceala in nas.
Am baut o cafea, cred ca mai bag una. Doar, doar ma trezesc. Apoi ma apuc si eu de o treaba mai serioasa. Inca nu m-am hotarat de ce anume. 😀 Sigur nu de somn.
Deocamdata cred ca doar ar trebui sa savurez faptul ca coleguta mea stresomana nu e la birou. Si sa deplang plecarea inspiratiei din capul meu. Bag sama ca dispare odata cu mucii pe care ii suflu la greu. 😦
Dar poate cel mai bine ar fi sa visez la concediul din iarna, fix dinainte de Craciun. Abia astept sa arunc copiii pe o plaja in Lanzarote. 😀 Promit sa stau langa ei.
Ma duc sa vad de ce ma apuc. In cel mai rau caz, ma apuc de fund si sar in sus…
Jurnal de Belgia 
am invatat-o pe fiica mea expresia cu apucat de fund si sarit in sus si chiar o face :))). Asa imi trebuie, nu puteam sa imi tin gura?