Oua de…

Nu stiu de ce am impresia ca pe asta v-am mai povestit-o… Dar nu o gasesc printre articolele publicate, deci banuiesc ca am scris-o doar in mintea mea, ca amulte alte postari.

Asadar ma pornesc intr-o zi inspre supermarket. Iau si ploada cu mine ca sa isi faca somnul de frumusete in manduca. Inainte sa iesim pe usa, domnul husband Mr. G ma roaga frumusel sa-i caut si lui niste icre de somon ca are o pofta. Nu, nu-i gravid! Din cate stiu eu…

OK, icre de somon sa fie, ca negre sigur nu la cat is de scumpe si noi inca nu am castigat la loto. Dar… cum spunem icre in franceza?! Ca nu am mai cumparat niciodata dintr-un magazin de belgieni. Ce icre am luat proveneau din traficul romanesc cu produse de contrabanda si erau din magazine unde se vorbeste romaneste si se scrie tot in aceasta limba dulce ca o comoara. Mai in gluma, mai in serios ma gandesc ca in cel mai rau caz cer „oua de somon”, rade bine vanzatoarea, dar macar pricepe.

Ajung in supermarket, dau ture, caut, nu imi sar in ochi. Deja ma si inroseam la gandul ca trebuie sa caut vreun angajat si sa-i explic cum caut oo de peste. Si totusi mai arunc o ultima privire intr-un frigider. Si le vad! Daca nu as fi avut ploada legata de mine, probabil ca as fi topait intr-un picior. Ca de asta nu imi e rusine. 😀

Mbon, ma duc la raft, pun mana pe ele si ma uit si la eticheta. Hmmm… „oeufs de saumon” le cheama! Adica „oua de somon”, mai pe romaneste.