Gata?! V-ati revenit din aburii Revelionului? Nici noi!
Nu stiu voi cum v-ati petrecut (ca sa fiu sincera, nu prea mai am energie sa citesc alte bloguri), dar stiu ca noi am avut parte de un Revelion incendiar, o petrecere de pomina cu multe chestii… deosebite. 😀
Gandacul nostru terorist, aka Bulbuc, doarme foarte bine noaptea. Cam 11 ore pe ceas. Mno, unde e problema?! Pai are nevoie de asistenta sa treaca dintr-un ciclu de somn in altul (nu intru in detalii tehnice aici…), asa ca Duamna Ma-sa, recte eu, e de serviciu cam din ora in ora. Sau la doua ore, daca am noroc. Asta intru calmarea ploadei si readormirea ei lina.
De Craciun am mutat-o in camera ei cu gandul ca daca nu mamai aude pe mine fosgaind prin pat, nu se mai trezeste nici ea. Vezi sa nu! Ba mai mult, vreo doua nopti a refuzat si sa doarma altfel decat pe mine. In disperare de cauza am decis sa facem sleep training cu ea, varianta soft a la Tracy Hogg. Numai ca… dupa doua ture de cate 40 de minute de negocieri, gen eu o puneam in patut, ea incepea sa oracaie, eu o luam si o calmam si o repuneam in patut, si iar de la capat, atat eu cat si Mr. G am decis ca nu-i pentru noi aceasta abordare. El nu suporta sa o auda plangand atat de mult, eu prefer sa dorm cu ea pe mine cele 40 de minute decat sa negociez printre suspine. Pe cale de consecinta am abandonat ideea de sleep training.
Dar eu nu am abandonat ideea de a o lasa sa doarma la ea in camera in speranta ca la un moment dat o sa stie cum sa se linisteasca singura si o sa doarma mai legat. Asa ca… pe 31 decembrie, cand altii se pregateau de marea petrcere la trecerea dintre ani, noi umblam prin oras sa ne luam fotoliu pat. Si nu orice fotoliu, ci unul pe care l-am ochit eu acum 2 ani cand vroiam sa-mi fac coltul scriitorului in casa. A costat fotoliul ala cat toata mobila din dormitorul nostru si al ei la un loc. (Nu a fost el chiar ATAT de scump, dar si mobila de la IKEA e ieftina 😀 ) Ideea e sa ne fie mai comod sa stam cu ea noaptea, ba chiar sa dormim acolo cu ea in caz ca nu vrea sa doarma singura.
Si a venit si noaptea dintre ani… Pe care am petrecut-o in compania unor prieteni, mandri parinti de plod de 3 luni. Mno, va inchipuiti ce a iesit, nu?! Bulbuc dormea la ea in camera, celalalt bebel se juca in sufragerie. Bulbuc se trezea din ora in ora si ma chema sa o ajut sa readoarma, piticul urla ca i se facuse somn si vroia sa adoarma. Intr-un final apoteotic a adormit si el in brate la mamuca lui (ca deh, doar asa doarme el). Pe cale de consecinta cina s-a servit in semi-intuneric si conversatia s-a purtat in soapta. Amuzant asa… Si numaram secundele pana la miezul noptii ca sa inchinam odata si sa mergem sa ne culcam.
Cam asa-i viata cu bebelusi alaptati si parinti care nu-s in stare sa-i lase sa planga.
Jurnal de Belgia 
si dupa 7 ani nu difera mult :)) pazeam ca la fiecare bomba trasa copilul tresarea si se ridica in fund buimacit, adormea in 2 secunde si peste 5 minute alta bomba :)))
La multi ani! Cam asa petrec si eu cu Matei, care abia a împlinit 6 luni. Cu plansete la o ora juma-doua, cu alaptat la 3 ore, cu mutat din patutul lui in al meu si invers. Si dimineața sunt chioară de somn si cu durere de cap. Sper ca de la un anisor sa se regleze somnul….va pup si un an mai bun va doresc!
Sper sa va iasa mutarea… Ma bate si pe mine gandul sa le mut pe amandoua in camera lor.
Noi acuma incercam sa-l remutam pe terorist in camera lui. A fost un timp cand dormea la el in camera dar s-a imbolnavit si l-am luat cu noi in pat cateva seri. De atunci nu s-a mai dat jos de la noi din pat. Asa ca am reinceput misiunea „copilul doarme la el in camera” (nu in pat neaparat). Asa ca il culcam pe jos pe covor (ca in patut nu sta nici daca-l impusti). Pare sa functioneze si azinoapte a dormit toata noaptea la el in camera. Hurraaaii