Una calda, cateva reci…

Vineri a fost o zi de pomina. Care a inceput de dimineata, ca orice zi normala, ca doar nu era sa inceapa dupa pranz sau mai stiu eu ce… Si a inceput normal, ca nimic nu prevedea ce avea sa urmeze. Ba chiar a inceput fara greturi si cu un mic dejun cat se poate de… normal!

Numai ca pe la 10.30 am dat cu ochii de niste croissante. Am luat unul si am mancat. Mancasem si inainte cu o zi si nimic rau nu se intamplase. Numai ca vineri MMU pur si simplu nu a avut chef de croissante! Si a fost exact la fel ca si cu cafeaua de acum o saptamana, doua: nici nu am apucat sa-l  termin de ingurgitat ca s-a si cerut afara. M-am grabit inspre baie, am facut fata unor spasme dubioase, am rezolvat cazul si m-am dus sa-mi vad de viata mea.

Dupa vreo ora ma intreaba un coleg ce am patit la ochi. Dau sa ma sterg cu gandul ca oi fi murdara. Ei, nu! Mi s-a spart un vas de sange si am un ochisor demn de o vampirita. Mai ales cand ma uit stanga maxim, ca se vede cristalinul ca si cum ar fi complet rosu. Deci sunt jumatate bampira, jumatate oama. Amuzant e cand ma vede lumea pe strada si se holba cu niste priviri dubioase tare. Mai ca imi vine sa-mi intind niste ketchup pe la gura cand ies din casa. Oricum, cica o sa dureze cel putin o saptamana pana se resoarbe sangele. Deci am timp sa ma amuz pe seama celor ce ma vad. 😀

Dupa-amiaza mi-am luat inima in dinti si m-am dus la Pilates. Cursul pentru seniori obositi, ca nu vreau sa ma surmenez. Plictisitor, ca eu sunt obisnuita cu chestii mai active, dar totusi mi-am propus sa fac spagatul pana nasc. Mai am 6 luni si ceva sa ma antrenez. Totusi, experienta nu a fost total lipsita de aspecte pozitive (febra musculara nu intra in aceasta categorie!). Imaginea unora din instructori de la sala a meritat efortul de a ma tari pana acolo si a ma „distra” cu cucoane trecute bine de 40 de ani si imbracate in costume de sport care nu ascundeau mai nimica. Unii din ei sunt numai buni de luat acasa si balit in fata lor. Bineinteles, nu ala de la cursul meu, ca ar fi fost prea frumos.

Cand am iesit de la sala, m-am tarat la propriu inspre casa, plimbarea de jumatate de ora avand rolul de a-mi aminti de muschi pe care uitasem ca ii am… Si in timp ce ma luptam sa pun un picior in fata altuia, vorbeam si la telefon, chestie pe care nu o fac de obicei ca nu imi place sa vorbesc pe strada. Dar de data asta am reusit sa ma si enervez putin, ca deh, sunt doar gravida si tocmai imi plesnise un vas de sange la ochi. In rest, eram apta de… Ma si vedeam cu ambii ochi rosii la un moment dat.

Ajunsa acasa, m-am gandit sa continui cu pus porcii impreuna. De data asta i-am luat pe toti patru. Si in timp ce trei incercau sa se impuna unul in fata altuia, au miscat unul din scaunele pliante sprijinite de perete si l-au rasturnat in capul celui de al patrulea. Noroc ca au ales fix scaunul mai greu care are dosul sezutului sub forma de cutie. Oricum, cand l-am vazut pe Data prins sub scaun, primul gand a fost ca e mort. Totusi, misca disperat. Deci urmatorul gand a fost ca o sa fie mort in cateva ore. Dar dupa ce am ridicat scaunul si a luat-o la fuga speriat, mi-am spus ca mai avem o sansa. Mi-am petrecut urmatoarele trei ore supraveghindu-l indeaproape ca sa ma asigur ca nu a ramas cu sechele pe la interior. Din fericire, in afara de un usor schiopatat la una din labute, pare in regula, cu toate manifestarile de rigoare (eat, poop, sleep, repeat).

Dupa toate astea, m-am bagat in pat si am asteptat sa treaca. Ziua de vineri, ca cu ochiul meu si schiopatatul lui Data mai dureaza…

P.S. Maine vin si pozele din noua casa. Promit!!!