Cititorilor mei… ciudati

Ziceam eu mai de ceva vreme si in mod repetat ca mare-i gradina Internetului si ca multi se desfasoara pe aici sub anonimat. De curajosi ce sunt, ca in mod normal ma indoiesc ca s-ar exprima in deplinatatea constiintei proprii fara sa le dea careva in cap cu cea mai mare ghioaga pe care o gasesc la indepicior. Io le-as da la unii, putini ce-i drept, si dupa ce le-as da mi-as plange de mila ca nu am stat sa ma gandesc la cauzele care au dus la comportamentul lor iesit din limitele bunului simt. Stati ca ascult Placebo si devin incoerenta. Au cam acelasi efect pe care The Doors mi-l da: better than marijuana! 😀

Azi, sub imperiul hormonilor pe care pot sa dau vina in voie in perioada asta, vreau sa ma iau de vreo doi cititori „fideli”, pe care probabil ii voi pierde dupa toata tirada asta. Dar ce sa-i faci?! Nu ma pot abtine. 😀 Totusi, nu o sa dau nume. Ca mi se mai calmeaza hormonii de la muzica si imaginea lui Brian Molko. Stiu ca nu-i un super sexy tip pentru multi dintre voi, dar cum eu am o pasiune pentru tipi care arata asa… torturati de propriu suflet, sunt in limba dupa el. Noroc ca am avut destula minte sa nu ma marit cu unul ca asta, ca eram distrusa psihic deja. In fine, tot hormonii vorbesc! (Ce misto e sa ai o scuza plauzibila pentru toate nebunelile!)

Asadar, primul pe lista e un nene destul de in varsta (am aflat asta dupa ceva sapaturi :D) care imi tot bate apropouri subtile cum ca i-ar placea sa-si odihneasca capul intre… bratele mele. Am incercat sa-i explic ca nu ma excita apropourile astea de loc subtile, ca nu am blog ca sa agat necunoscuti si ca nu mi se pare deloc de bun simt, dar el continua. In plus, are el ce are cu porcusorii mei de guineea. De ce ii am etc… Pai ii am ca ii vreau. Iar Kirk, spre exemplu, chiar are dreptul sa stea cu capul intre … bratele mele. Pentru nenea am un sfat: get a real woman! Ca sa traduc, ca nu stiu daca stie engleza: citeste Sandra Brown! (Nu thrillerurile, ca alea chiar imi plac mie, ci cartile alea romantice scrise la duzina.)

Al doilea a aparut recent pe aici si pare putin deranjat de sarcina mea. Ba chiar mi-a sugerat ca as putea face un avort. As spune ceva super naspa, dar nu vreau sa-mi obisnuiesc plodul cu ganduri pline de negativism. In plus, domnul are impresia ca plodul asta o sa creasca din ajutoare primite de la statul belgian. Ca nenea asta a inceput sa citeasca blogul din mers si in diagonala si a scapat momentul in care povesteam ca eu dau cam 40% din venit statului belgian sub forma de taxe si impozite, inclusiv cotizatii sociale. Deci ma gandesc ca plodul o sa creasca din mila mea, pana la urma… Sau plozii alora care stau acasa si cersesc ajutoare de la stat o sa creasca din mila mea. Ca-s miloasa si nu-mi aranjez ploile contabile astfel incat sa nu platesc impozit. Dau si statului cateva mii de euro pe an. Dar, na, mintea unora e calata pe sistemul clasic in care tragi de pe spuza statului cat poti si mai ceri si ajutoare la urma.

Ar mai fi unul care mi-a insirat toata litania de carente de vitamine din organism ca sa ma convinga ca oboseala din primele luni de sarcina se datoreaza unei carente grave si unor vitamine incompetente. Dar ma asteapta porcusorii sa ma joc cu ei si sunt un pic mai importanti. 🙂

P.S. Stie careva cand se anunta line-upul de la Werchter 2015? Ca eu chiar vreau sa merg!