Despre porc si porcusori

Am mentionat saptamana trecuta pe undeva ca de joi ma asteptau momente culinare grele. Numai presimtirea lor si ma facea sa nu-mi doresc sa le impartasesc. Dar, totusi, am scapat cu viata, asa ca de sa nu impartasim chinurile?

Asadar, joi, restaurant portughez, coafura rezista. Cand mi s-a spus ca s-a comandat porc, m-am gandit cu speranta la doua feliute de persoana, fara prea multa grasime. Ca doar nu imi inchipuiam ca exista o alta natie care sa manance mai mult porc ca si romanii. Numai ca… Va spun cu inima pe mana ca nu am mai mancat de mult o cantitate de porc similara cu cea ingurgitata joi seara. Porc cu scoici albe si cartofi, porc de lapte cu chipsuri homemade si nitica salata, cat sa nu ne amagim ca nu am mancat legume. La cat porc am mancat, pe la 22:30 chiar l-am crezut pe seful meu cand mi-a spus ca o anumita statie de metrou nu e unde zice busola mea. Normal ca era… Si m-am resimtit vreo 24 de ore dupa, de vineri aratam de parca mancasem o turma de porci, nu doar vreo jumatate de kilogram.

Am reusit cu greu sa mananc normal la pranzul de vineri, un sandvis biohealthypupu cu paine cu seminte si alte cruditati. Oricum, mestecam intr-o parere cu gandul la vreo cateva ceaiuri si groaza cinei pentru care aveam deja rezervare si fusese platita. Mai ca luasem serios in considerare ideea de a deveni vegetariana macar pentru vreo 3 zile.

Seara, cina. Mai ca nu imi era foame, dar nu se putea sa nu consum. Vorba aia: decat sa ramana in hardau, mai bine sa-ti fie rau. Asa ca am inceput lejer cu o salata de branza de capra, am continuat cu o clatita sarata cu somon si am terminat apoteotic cu o placinta de lamaie ca sa-mi mai taie greata. Chiar si berea am luat-o mai amara ca sa ajute. Teoretic, o cina normala. Practic, dupa porcul din seara precedenta, am cam simtit-o penduland in liftul de la Marolles.

Sambata m-am trezit cu speranta ca va fi o zi normala din punct de vedere culinar. Am inceput lejer cu niste lapte cu cereale, am iesit in oras si, desi am intrat la Exki, m-am abtinut cu gratie si am inchis ochii la toate tartele si quiche-uletele expuse in galantar. Am luat doar un lait russe si o apa plata, fara lamaie ca inca nu am dimensiuni de fotomodel. Numai ca intalnirea mea s-a intins cam mult si pe la 14:30 cand m-am urcat in tram spre casa m-a izbit o foame de vedeam dublu in fata ochisorilor mei bulbucati. Dupa ce am intrat in supermarket si am facut cumparaturi pentru duminica, m-am oprit la durumarie (=shaormarie) si mi-am achizitionat un durum (=shaorma) fara cartofi. Deci doar lipia, salati si carne de pui. Cat de cat acceptabil. Doar stomacul nu a parut foarte fericit dupa vreo doua ore cand l-am scos la alergat.

Ca sa inchei apoteotic ziua de sambata, am facut doua musuroaie de cartita complet home made. Bine, mai putin bananele ca inca copacelul nostru nu face fructe. Si am imbaiat porcusorii. Care porcusori, de nervi ca au fost sechestrati, s-au facut ca nu inteleg ca tinerea lor cu forta in paturi dupa e benefica si are rolul de a preveni racelile, si au profitat de situatiune sa isi faca toate trebusoarele pe canapei. Ba chiar Spock a trebuit sa fie tinut la propriu cu forta pe canapea, Mr. G apeland la tot felul de tertipuri.

Dar duminica… Duminica am inceput iar lejer cu lapte cu cereale. Si am continuat la pranz cu un morman de peste (nu e o exagerare), doua mamaligi si un castron de usturoi. Totul asezonat cu cele doua musuroaie de cartita si o tava de Tiramisu. Nu, nu am fost singura, ci am avut vreo alte 8 ajutoare. Dar tot s-a simtit. Asa ca am incheiat week-endul fara cina. 😀 Ah, am uitat de humus facut in casa. Am mancat cu simt de raspundere si din ala.

Dar am supravietuit. Si propunerea pentru saptamana asta consta in salata. Si iar salata.