La Marea Nordului

Dupa cum bine am concluzionat de ieri, Marea Nordului e o mare ca oricare alta: cu plaja tot de nisip si cu acelasi soare care parleste la fel de bine, chiar daca temperatura nu ajunge la 30 de grade. Singurul inconvenient, din punctul meu de vedere, e temperatura apei, care nu se ridica la nivelul celei de la Constanta, de exemplu. Nu mai vorbim de Sulina sau Termopile/Termopylae (locuri de care imi e tare dor, fie vorba intre noi)…

Dar exista si cateva aspecte care o scot mai pe plus fata de marea noastra romaneasca, trasaturi date, in principal de clima si de populatia care o stapaneste. In primul rand, nu am simtit atmosfera aia de „zona turistica”: fara hoteluri all inclusiv, fara bucati de plaja deja aranjate cu sezlonguri si de care nu ai voie sa te atingi, fara muzica de 10 feluri rasunand de la terasele de pe plaja. Aici marea si plaja sunt bunuri de pret de care te bucuri de cate ori ai ocazia, adica muuult mai rar ca si in Romania. Nu deschide nimeni in mod oficial sezonul, dar daca prinzi o zi cu soare te duci pe plaja, chiar daca temperatura iti impune sa iei geaca pe tine.

Am gasit si saltelute de plaja de inchiriat, si umbrele si gardulete de panza sa te fereasca de nisip… Culmea, nu scumpe – intre 3 si 5 euro pe o zi intreaga, adica echivalentul unui sandvis in mijlocul Bruxelles-ului. Cat despre preturile la mancare, am constatat cu stupoare ca sandvisurile sunt mai ieftine decat la capitala (cu 5 euro am luat un astfel de „obiect”, chipsuri si o apa plata la jumatate). Iar inghetata costa cat si la magazin. Deci, sa te tot duci la marea asta, ca nu prea e loc de specula. Din pacate, cum nu prea e sezon de plaja pe aici, am gasit doar o toaleta. Costa 50 de euro centi intrarea, dar se dezinfecteaza dupa fiecare client. Iar duminica, fiind cald si plaja plina, era o coada de trebuia sa prevezi cu o ora inainte ca vrei la baie si sa nu astepti pana in ultimul moment.

Atmosfera de pe plaja mi s-a parut excelenta, caci nu am trait cu senzatia ca esti pe plaja ca sa faci parada modei, ori ca sa ii faci pe altii sa se uite dupa tine. Da, se uita lumea in jur, dar nu asta e scopul. Din nou trebuie sa spun ca, datorita/din cauza climei, atunci cand ajungi pe plaja o faci ca sa te bucuri, nu ca sa iti pese de vecin.

Iar piesa de rezistenta o constituie fluxul si refluxul! Imi amintesc prima data cand am vazut o plaja belgiana: m-am mirat ca erau cam 20 – 30 de metri de nisip relativ uscat, dupa care urmau vreo 10 de nisip ud, care parea batut de valuri in permanenta, numai ca nu vedeam acele valuri. Ieri, la Oostende am vazut pe viu explicatia. Cei x metri in permanenta uzi se umplu cu apa la ora fluxului. Si apuci sa vezi asta cu ochii tai daca stai pe plaja o zi intreaga… La Marea Neagra fenomenul nu e atat de evident, dar aici da. Sunt convinsa ca sunt tot felul de explicatii fizice si geografice, dar mie tot mi s-a parut amuzant si interesant de privit.

Dar sa nu mai bat apa in piua atata si sa va arat niste poze.

In baltuta asta apa era destul de calda incat sa iti bagi picioarele fara sa iti fie teama ca mori de hipotermie. Iata si dovada. 🙂

In incheiere, o poza cu mine.