Miau!

Gata, a plecat si ultima scarba de acasa. Cica la serviciu… M-am uitat dupa ea pe geam pana am vazut-o urcandu-se in tram. Acum pot sa ma asez linistita la laptop (ce jegoasa e tastatura!) si sa fac publice ororile prin care sunt nevoita sa trec.

Mai intai de toate, scarbele astea 2 nu sunt stapanele mele. Mai bine… Stapanii mei sunt simpatici, dar acum au plecat in excursie. Si m-au lasat la nebunele astea care au nevoie nu de un psihiatru, ci de o hoarda. Oricum, parca e mai bine decat la pensiune, unde nu vedeam fata de om decat o data pe zi cand imi dadeau mancare si imi curatau nisipul. Si mai eram si tinuta intr-o cusca mica. Eu! Care sunt obisnuita sa ma catar peste tot in casa si ma bag in toate locurile interzise. Bine, recunosc, inca nu am invatat sa ma catar in copaci, dar imi ascund nepriceperea in spatele personalitatii si, cand incerca cineva sa ma salveze, ma prefac enervata – scuip si zgarii.

Asadar, sa va spun ce imi fac scarbele. In primul rand trebuie sa remarc ca nu sunt ambele la fel de scarbe. Adica roscata e chiar simpatica, desi prima data cand am venit in vizita ii era tare teama ca o mananc. Nu glumesc! Se ferea de mine de ziceai ca sunt pui de leu, nu o pufosenie gri simpatica. Acuma cica ar fi chiar atasata de mine si ca i se face dor sa ma aiba prin preajma. Ciudati oamenii astia. Ei, cu asta roscata ma mai inteleg, ba chiar o las sa ma si mangaie. Cealalta, satena, e o scorpie si jumatate. Nici macar nu o las sa puna mana pe mine la cat de tare ma enerveaza.

Cum de ce? Pai de cate ori vine seara si au chef sa se culce, incearca din rasputeri sa ma inchida in hol si in baie. Cum necum reuseste sa ma prosteasca… Ba imi da o jucarie noua, ba ma lasa sa fac foamea si imi pune in hol la ora potrivita un plic din mancarea mea favorita. Zici ca numai asta face toate ziua – isi munceste creierii cum sa ma mai pacaleasca. Ea zice ca roscatei ii e frica sa doarma cu mine bantuind libera prin casa, ca cica s-ar speria daca as patrula noaptea prin patul ei. Eu nu stiu ce sa cred, dar pana ma decid, pe satena nu o suport! Dar auzi si la roscata?! Oare ea chiar crede ca eu nu am altceva mai bun de facut noaptea decat sa ma plimb prin patul ei? Pisicile normale si educate dorm noaptea!

Bine, recunosc, cand am venit prima data in vizita le-am cam facut nopti fripte zgreptanand pe la usi si miorlaind de nervi, dar eu le-am iertat deja ca nu m-au bagat in seama. Ranchiunoase creaturi! In plus, dupa ce ca ma inchid in baie, mai vin si peste mine noaptea. Sa ne intelegem: daca ma evacuezi in baie, presupunem ca aia e camera mea, deci de ce ma invadezi? Mai ales satena vine… Si se mira ca incerc sa o stuchi. Pai voi nu ati face la fel daca ati dormi comod in chiuveta si cineva ar intra sa urineze in camera voastra?! Eu o scuip preventiv, nu care cumva sa uite ca sunt in chiuveta si sa dea drumul la apa peste mine ca blana mea nu tolereaza astfel de tratamente. Roscata e mai de treaba si dimineata imi da drumul de pe acolo. Pot si eu sa dorm linistita pe scaune si canapele in timpul zilei. Si sa ma uit pe geam…

Alta problema mare pe care o am cu nebunele e cu mancarea. Insista sa nu imi dea cat as manca eu, ca cica sunt lacoma si hrapareata. Auzi! In plus, l-au ascultat pe stapanul ala al meu si nu imi mai dau mancarea mea preferata ca ar fi prea scumpa. Pai si sa nu le scuip?! Ce, blana mea nu merita asemenea delicatese? Nici macar o conserva de ton nu au mai deschis zilele astea. In fine, o sa supravietuiesc.

Am obosit scriind, dar inainte sa ma deloghez si sa indepartez urmele trecerii mele, voi programa postarea asta sa se publice pe luni, cand deja eu o sa fiu la casa mea, in copacul meu preferat. Oricum, la cat de blehuza e satena (al ei e blogul asta de barbologii si dinburtisme), nici nu o sa isi dea seama ca i-a aparut o postare in plus… Am inteles ca mai are obiceiul sa publice din greseala si apoi sa le retraga. Hiiiii, ce caine mare trece pe strada! Fuuuug la geam…

LE: Ca sa va demonstrez ca sunt o draguta, ia uitati si niste poze, furate din aparatul foto al satenei. 😀