Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Jurnal de tatuaj

In caz ca mai sunt doritori de tatuaje, mai jos gasiti o descriere a starilor prin care a trecut al meu. Asta ca sa nu credeti ca imediat ce ati iesit de la tatuat aveti o capodopera pe voi. De tinut cont ca gradul de durere resimtit difera de la persoana la persoana.

Ziua 1 – Facerea

Am fost programata la ora 13, dar am ajuns mai devreme. Oricum, procedura in sine a inceput pe la 13.30, dupa punerea in pagina si pe piele a schitei si dupa pregatirea instrumentarului. Intepaturile s-au intins cam pe 40 de minute, timp in care nu pot spune ca am simtit o durere foarte mare. Totul a fost tolerabil. Chiar amuzant, mai ales cand tipul care ma tatua (clar mai tanar decat mine) era bine aplecat si imbratisat cu posteriorul meu…

Dupa ce am plecat de acolo am inceput sa simt usturime, cam ca si la o julitura mai mare si mai profunda. Nu am suportat sa imi pun rucsacul in spate. Am trecut pe la farmacie si apoi am luat tramul cu directia acasa. Tot ce imi doream era sa ma vad in pijamale, linistita. Acasa a inceput showl pentru ca am realizat ca folia lipita delicat de ei cu un scotch ingust, nu va sta acolo pana dimineata sub nicio forma. Asa ca i-am mai aplicat eu ceva care sa tina.

In cateva ore trecuse si senzatia de usturime, dar tot nu am fost in stare sa ma lipesc cu spatele de o canapea pentru ca delfinul simtea nevoia sa protesteze. Am reusit sa ies si la o scurta plimbare la supermarket, iar peste noapte am dormit bine, fara icnete, urlete sau alte cele. Dimineata chiar mi-am lipit spatele de pat.

Ziua 2 – prima baita

Duminica dimineata am tot incercat sa imi fac curaj sa il duc la prima baie. Auzisem ca doare, ustura etc. Pe la 10.15 mi-am gasit curajul intr-o bucata de Salam de Sibiu si l-am bagat pe delfin sub dus. Nu doare! Nici macar nu ustura. Dar nu am frecat cu buretele si nici nu am insistat sa dau jos toata vaselina, ca deja parca ii simteam instinctul de revolta.

Desi am fost avertizata ca voi gasi pe folie urme de sange si cerneala, primul produs a lipsit cu desavarsire. Oare nu mai am sange rosu?!

Dupa o ora i-am aplicat si prima portie de crema hidratanta. Am simtit un foarte usor impuls de durere si conturul tatuajului, chestie logica, doar e proaspat inflamat.

Inspre seara am simtit usoare dureri la presiune. Inca nu am curaj sa stau trantita pe canapea si lasata pe spate.

Ziua 3

Am inceput de dimineata cu aplicarea cremei. Incep sa simt coaja peste el. Si ceva durere in varful cozii… Cred ca e de la felul in care a apasat mesterul sau ceva de genul, caci imi seamana a durere de vanataie, nu de rana. Nu am probleme cu statul pe scaun sau pofta de mancare. Uneori, cand apas pe locul dureros, imi aduc aminte de el. Am facut si jogging…

Constat ca nu pot sa stau cu tatuajul lipit de pat / canapea caci incepe sa ma doara / usture… Deci mai dureaza pana voi putea sa stau in fund pe patul din dormitor, sprijinita de perne si cu laptopul in brate.

Ziua 4

Apropo de durere: My daulphin has a pain in the ass… So I have a back pain!

A inceput usor sa ma manance. Trebuie sa fac eforturi de vointa sa nu incep sa il scarpin. Rezistenta la durere sunt, dar la mancarime nu prea. Continuam cremuirea de doua ori pe zi, pana sambata inclusiv.

Ziua 5

Bine ca e pe spate si nu vad prea bine prin ce faze trece. Mancarimile au ramas intr-un stadiu incipient, simt la atingere coji, dar si cand am facut entorsa la gat incercand sa ma privesc, am ramas socata. Saracul delfinas naparleste… Si are niste solzi pe el! Valeleu!

Ziua 6

Azi a continuat sa cada pielea… Bucati mai mici sau mai mari, pline au fost hainele mele de ele. Mai rau a fost ca am avut o pereche de pantaloni cu o eticheta care m-a frecat un pic la spate, asa ca am simtit o usoara stare de disconfort fizic, accentuata de cea de disconfort psihic aparuta la gandul ca as putea sa ii fac rau delfinasului. La dus au cazut bucati si mai mari, deci cred ca in 2 -3 zile se va termina. Oricum, ii pun crema din abundenta.

Ziua 7

Am alergat si am intrat la dus. Cum mancarimile nu incetau, am aruncat o privire in oglinda: nu tatuajul e scarpinacios ci zonele din jurul lui. Dupa doza normala de ingrijorare, m-am asezat pe buda (cu capacul lasat) si am cugetat. Asa mi-am dat seama ca atunci cand il frec cu sapun pe delfin, dau din belsug si pe de laturi, dar cand dau cu crema, dau doar pe el. Deci, clar: deshidratare maxima!

Am dat zonele iritate cu crema, a trecut mancarimea. Preventiv am folosit crema de galbenele si am inceput teste de alergie pe genunchi cu cealalta.

Ziua 8

Au cazut aproape toate cojile, au disparut si mancarimile. Continui sa il dau cu crema o data pe zi.

Zilele 9 – 14

Nimic deosebit de raportat. Au cazut cojile, au disparut mancarimile, am incetat sa il sapunesc cu simt de raspundere de cate ori intru la dus, chiar l-am bagat si la o baie (nu a incercat sa innoate), continui cremuirea cu galbenele.

Dupa mai bine de 3 saptamani arata asa:

(foto: Mr. G)

Deci e bine, mersi. Eu nu il bag in seama mai mult decat mi-as baga un deget sau un ochi. Exista, e parte din mine si e de ajuns.

Asadar, nimic tragic cu tatuajele, aveti doar grija la cerneala!

Anunțuri

8 gânduri despre „Jurnal de tatuaj

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s