Prin februarie intervievam o potentiala viitoare stagiara. In focul auto-laudarii, domnisoara ne spune ca a lucrat ca si editor si pe la nu stiu ce revista universitara de pe aici etc. Curioasa cum sunt din fire, o intreb care e ultima sa realizare si imi spune ca a scris o analiza despre conflictul israileano-palestinian. Continui cu indiscretiile si incerc sa aflu care a fost demersul sau analitic si ce aspecte a luat in calcul, dar doar ca sa aflu ca l-a invitat pe presedintele Asociatiei palestinienilor din Bruxelles sa-i scrie despre acest conflict. Am intrebat-o cum e cu obiectivitatea si mi-a spus ca nici nu cauta asa ceva…
Mi-am adus aminte de asta intamplare in contextul celor doua mari subiecte care tin Romania in priza la ora asta: cainii vagabonzi si Rosia Montana. Azi despre cainii vagabonzi.
Incep prin a va spune ca am trait cu catei in casa de pe la 10 ani. De vreo 12 ani nu am mai avut parte de asa ceva zilnic, doar cu imprumut pe la familie. Dar acum am Porcusori de Guineea, de care pana si Mr. G cu tot scepticismul lui s-a atasat. Asadar sunt iubitoare de animale. In plus de asta, ma consider si responsabila: atat pentru bunastarea lor, cat si a celorlalti oameni care traiesc in jurul meu. Nu mi-as arunca animalul in strada pentru ca mananca prea mult sau pentru ca face caca/pipi in casa sau… L-am luat, imi asum responsabilitatea. Nu e nici vina animalului, nici a celorlalti concetateni ca eu nu am studiat bine problema inainte. Banuiesc ca va dati seama unde bat.
Bat exact inspre responsabilitatea civica care nu prea exista in Romania. Iubim si cainii vagabonzi, dar o ideea ar fi sa ne sfortam sa ii mai si castram pe aia pe care ii adapostim la scara blocului, de exemplu. In Belgia asta inapoiata unde traiesc eu am intalnit oameni care dupa ce au identificat o pisica maidaneza cu pui, au cautat stapani urmasilor si au castrat pe banii lor pisica ca sa fie siguri ca asa ceva nu se va mai intampla. Pe de alta parte, in frumoasa Romaniei inca dam drumul pe strada cainilor de apartament dupa ce ne plictisim de ei. Sau daca locuim la tara si nu avem chef de cateii nou-nascuti, ii aruncam „pe sant” pe principiul ca daca or avea zile, or scapa…
Poate un pic de educatie civica nu ar strica. Chiar daca stim ca mentalitatile au nevoie de generatii pentru a se schimba. Dar, in paralel, poate ca si statul (pana la urma a ajuns un fel de problema de interes national) si ONG-urile ar trebui sa investeasca in campanii regulate de sterilizare a cateilor si pisicilor din mediul rural si urban. De ce zic si urban? Pentru ca Dorel care are ditamai dulaul de apartament ca asa e la moda il scoate afara si il lasa sa se imperecheze cu catele maidaneze, ca sa se descarce si el…
Nu stiu cine sunt eu sa spun daca ar trebui sa nu sa fie eutanasitai. In schimb cred ca am pierdut putin startul pentru o solutie amiabila. Daca ar fi fost problema mea, as fi impus castrarea in masa. Iar proprietarilor care ar fi refuzat, le-as fi dat sa semneze o hartiuta prin care se angajeaza sa plaseze potentialii urmasi si nu sa le dea drumul pe strada, sub amenintarea unei amezi serioase, nu doar maruntis. Cum avem o gramada de inspectori, corpuri de control, brigazi si para-grupari, cred ca s-ar fi gasit cativa oameni sa fie detasati in astfel de scopuri.
Pe de alta parte, va spun sincer ca ma simt foarte bine locuind intr-o tara unde nu exista caini vagabonzi. Nu stiu cum au reusit, nu m-am documentat indeaproape, dar stiu ca e lejer de iesit din casa si nu trebuie sa intorc capul inapoi. Ne place, nu ne place, animalele stranse in haita devin agresive: isi apara teritoriul, isi apara pielea. Daca nu sunteti de acord cu generalizarea, uitati-va putin la oameni, care pana la urma tot animale suntem. Ca sa fiu si mai exacta, ia priviti o galerie de microbisti. Sincer, si de aia mi-ar fi frica daca i-as vedea in gasca pe strada, beti si pusi pe fapte mari.
Asa, la nivel superficial, nu sunt de acord cu ucideri in masa si alte masuri drastice. Apoi ma opresc din ipocrizia-mi de om si ma gandesc cate gaini sunt ucise in masa zilnic, fara a avea alt pacat decat ca noua ne e foame. Puteti sa-mi spuneti ca gainile sunt proaste, nu se compara cu cainii. De acord, dar as putea sa va dau si exemplul vacilor sau al porcilor. Puteti sa-mi spuneti ca nu se compara, pot sa va raspund ca in alte parti ale globului se mananca, deci doar pentru ca noi nu ne putem inchipui asa ceva, nu inseamna ca nu exista. Cati dintre noi ne gandim cu lacrimi in ochi la animalul pe care il mancam? Nu mi-as manca porcusorii, dar nici nu pot sa-i dau in cap peruanului pe care il vad de doua ori pe saptamana si care mi-a spus ca sunt extremi de gustosi. Nu cred ca se intreaba careva cum sunt ucise animalele pe care le ingurgiteaza…
Totusi, ce voiam eu sa spun?! Ca avem o mare problema si avem nevoie de o solutie. E usor tare sa iesi in strada si sa tipi da sau nu, dar e foarte greu sa stai si sa analizezi si sa propui solutii. Suntem obiectivi exact pana la usa casei noastre, ce trece de ea e neimportant. Eu nu am o solutie, alta decat cea propusa mai sus. Tot ce stiu e ca iubesc animalele, ca le consider o victima a capricilor omenesti si ca problema cainilor vagabonzi din Romania ar trebui rezolvata. Si poate ar trebui oferite gratis niste portii de spirit civic, ca impartirea asta in tabere care nu vor sa asculte si sa coopereze nu e deloc benefica…
Articol conceput din proprie initiativa, dar pe care il voi inscrie in Blog Power 82. O tema propusa de Sunshine. Au mai scris: Maya, Lotus, Liviu Bimbea, Ioana S., Nymphetamine, cz1cz, Ethos.
Jurnal de Belgia 
In mare, cam asta este si parerea mea in legatura cu acest subiect. Ieri am aflat ca sterilizarea unei cateluse costa 300 ron (3 milioane lei vechi). Oare cati romani isi permit sa ia maidanezul din fata blocului si sa il duca la medic? Cei care si-ar permite nu stau inghesuiti la bloc, ci au vile in cartiere curate… 😦
De acord cu Vienela. Simtul civic trece prin stomac.
Intr-adevar, nu multi, dar orice inceput conteaza. Am impresia ca romanii prea s-au obisnuit sa-si spuna ca ar trebui sa inceapa altcineva…
si eu cred la fel. dar nu despre romani, ci despre bucuresteni.
Acum ceva ani, cred ca 7-8, a fost o actiune organizata de ong-uri in cateva orase de sterilizare. Centrele universitare adica. Studenti sterilizau continuu, sincron. Eu am contribuit cu bani, dar in alte orase (adica iasi zic, ca acolo am cunostinte) cunsoc oameni care au dus ceai,gogosi, supraveghiat cainii dupa/luat acasa,, transport cu masina a studentilor etc.
In final, cei mai multi voluntarii au fost…nu in Bucuresti. Graitor, da?
In Iasi, facultatea de medicina veterinara a oferit (nu stiu daca mai e actual) sterilizari f. ieftine. In zona copoului, nr de maidanezi a scazut dramatic, tocmai ca studentii studiau/locuiau acolo, si luau atitudine repede (dar si oamenii au intervenit). Dar in rest….
Educatie civica? In Romania? Ti-a stricat aerul din Belgia :))
:))))
Legi există și în România, dar nu sunt respectate. Nu mă aștept s-o facă cetățeanul de rând, al cărui simț civic e pe undeva pe la genunchiul broaștei, ci autoritățile. Iar dacă nu suntem în stare să găsim soluții mai bune, am face bine să ne ghidăm după cele găsite de alții, la care nu mai există problema asta a câinilor vagabonzi. Nu e nicio rușine să înveți de la cei care au deja rezultate bune în privința asta. Și în altele…
Eu as vrea ca oamenii sa iasa in strada si sa demonstreze pentru a obliga responsabilii chiar sa faca ceva, nu pro sau contra uciderea unor fiinte.
Ai scris frumos articolul dar ceva ți-a scăpat din vedere: câinii castrați sunt la fel de agresivi dacă sunt abandonați pe stradă.
hmmm, cred ca as putea sa te contrazic… in specia lor masculii sunt mai agresivi si o data indepartata productia de testosteron, scade si agresivitatea. din cate stiu eu. 🙂
daca sunt in haita, instinctul de mascul alfa scade, dar nu dispare. Si da, tot ataca in haita. Sterilizati sau nu.
iti zic eu cum a reusit Belgia sa nu aiba nicio coada latratoare maidaneza.
1. Eutanasiere. A fost o perioada cand au eutanasiat si la 2 zile ce au ridicat de pe strada.
2. adaposturi private/voluntariat. Oamenii doneaza bani pt adaposturi, lucreaza acolo, cauta stapani sa vrea sa adopte.
3. sterilizare obligatorie. Stapanii care vor sa tina cainele nesterilizat tre sa demonstreze ca are motiv (pedigree)
4. lesa obligatorie. Si oamenii atentioneaza. Adica romanca a primit observatie de la bastinas ca si bishonul ei mic si pufos alb e obligat sa stea in lesa. Se scoate lesa numai in locuri speciale. Eu ca stau la marginea orasului, am mai gasit in lanul de porumb caine fara lesa, dar la aparitia mea, stapanul a chemat cainele, i-a pus lesa instant
5. cip. Amenda pt caine abandonat e grea.
6. vecinul de la parter (nebun de altfel) a fost dat afara din bloc pt ca avea ciine ce mirosea si latra.
7. oamenii sunt obligati sa stranga rahatul dupa caine. Evident nu toti fac, dar sunt hartii, indicatoare, iar colegii mei au spus ca fac observatie celor neglijenti, le ofera servetele, sau ii ajuta ei sa stranga ( cu un ziar, le duc rahatul pe pres la usa ca si l-a uitat, sau i-l baga in cutia postala, poate are nevoie de el).
Mai tii minte desenul: Doamna si vagabondul?
Dar ce au facut nemtii in primul razboi mondial in Bucuresti?
nemtii cica mergeau pe strada si impuscau orice caine neinsotit, chiar daca se vede ca tocmai scapase pt doua secunde dintr-o curte.
din pacate, tre sa recunoastem ca eutanasierea lor la 5 min de la gasirea cainelui abandonat, de acum zeci de ani, a functionat. Astazi,copiii lor isi permit sa nu mai eutanasieze. Au facut un efort moral acea generatie pt binele copiilor.
Daca acum multi ani eram contra eutanasierii, si pro sterilizare, convinsa ca asta e solutie, am ajuns la o alta concluzie. SA SE EUTANASIEZE TOT. Pt ca 10ani in bucuresti im-au aratat ca nu functioneaza. Plus amenda grasa celor care nu isi sterilizeaza cainele de la bloc/din bloc.
La naiba, ma socheaza bunatatea celor care se bat in pietp ca iubesc cainele, care e animal domestic (domestic insemnand ca e obisnuit cu omul, si sta pe langa casa omului, omul oferindu-i conditii de viata in schimbul unei munci facute). Nu e bunatate cand tine in aprt. un caine de talie mare si il plimba 5 min pe zi; sau arunca unr est de mancare, probabil alterat, intr-o farfurie nespalata, dar lasa cainele cu purici, in -15 gr iarna, in ploaie, sa se incaiere cu ceilalti caini pt teritoriu si suprematie. Dragostea nu se arata in cele 5min de bravura cand i se arunca osul/demonstreaza contra eutanasierii.
Problema e asa de veche, incat, facem un efort financiar, moral, voluntariat, din dragoste pt copiii de bucuresteni, eutanasiem tot acum, si amendam toti stapanii care nu au sterlizat animalul din apartament. Altfel copiii vor suferi la fel, vor avea aceleasi indoieli ca noi – sa amanam problema asta acum e cum am fugi INCA o data de responsabilitate si sa o lasam la altii – de data asta copiilor.
o idee veche, salvata pe email. Singura nu reusesc sa ma mobilizez, am scris deja unui grup dar… :
As dori si o alta abordare a problemei cainilor in Bucuresti. Pt ca de la distanta, si job + copil nu imi permite sa ma organizez singura, va propun ideea mea: EDUCAREA CETATENILOR.
Ideea e sa promovam in randul oamenilor cum sa tratam un caine, si raportul cu ceilalti oameni. Ideea de promovare sa nu fie agresiva, ci intr-o nota umoristica, usor satira. De genul: mici desene si mesaje printate si publicate in oras: „cainele se tine in lesa, sunt copii nazdravani in apropiere”, sau „daca vecinul nu are punga de hartie pt catel, dati-i voi un servetel”;”daca il iubesti, da-i o paine si o casa” , promovarea centrelor ce practica terilizarea cainilor gratuit, sau ca e otrava curata sa se dea mancare unor caini maidanezi si nimeni sa nu le spele farfuria si locul unde sunt; sau
Idei culese din spania: http://www.youtube.com/watch?v=uph204r5BZI
Foto din Fr/Belgia: http://la-bonne-fee.blogspot.be/2013/02/pipi-caca-chien-chat-proprete-mettre-nez-dedans.html
http://www.webmarchand.com/a/liste_produit/idx/5070602/mot/sac_a_crottes/liste_produit.htm
http://fr.123rf.com/photo_12379994_aucun-signe-caca-de-chien-isole-sur-fond-blanc.html
http://thelittleyiayiasworld.com/2011/09/13/paris-ville-de-merdes-a-chiens/
http://www.buzeo.fr/elle-etale-du-caca-de-chien-sur-un-maitre/
http://ragnagna.fr/2011/09/caca-gibbs/
http://parloteparisienne.com/2013/05/17/point-caca-du-jour/
Desene printate, si lipite prin oras, prin parcuri, mai ales in parcurile de copii; langa spitale, la clinici veterinare ( cu adrese unde se pot steriliza gratuit).
Ideea mi-a venit acum ceva ani, cand am constientizat ca problema e asa de veche, incat noi trebuie sa facem ceva, altfel ramane mostenire si copiiilor. Nu e corect pt ei sa treaca prin aceleasi probleme.
asta e text ce am trimis deja pe meil la cateva persoane.
La tine nu m-am gandit :)))
bravos!
la noi raportul dintre simtul civic si maidanezi tinde spre zero, astfel incat solutia problemei nu este in multimea numerelor reale…
tare analogia ta 😀
În primul rând, soluții s-au încercat, bani s-au alocat. Alocația pentru întreținerea unui copil e sub suma alocată pentru un câine, dar asta pentru că pe câine nu-l poți întreba cât s-a cheltuit cu el. Nu-i vina maidanezilor că cei care au primit banii nu și-au făcut treaba și nu i-au sterilizat.
Apoi, nu poți justifica eutanasierea lor prin faptul că sacrifici porci și găini. Nu pentru că ar fi altă treabă ci pentru că nu poți justifica un rău prin alte rele. Hai să vorbim de răun de față, în loc să căutăm justificări! E ca și cum te-ar întreba profesoara de ce ai chiulit și i-ai răspunde că oricum ai chiulit și de la alte ore, și nu numai tu.
În fine, eutanasierea lor nu va rezolva problema ci va fi încă o metodă de a sustrage bani.
Mi-a plăcut însă partea cu educația și responsabilitatea civică.
Chiar nu cred ca e vina maidanezilor, ci a oamenilor – noi am adus situatia aici, noi i-am lasat pe strazi etc. Nu am incercat sa justific un rau cu alt rau, doar am vrut sa accentuez ca omoram fiinte vii in fiecare zi. Diferenta e ca alora nu le vezi ochii inainte sa moara. Imi amintesc cum cumpara bunica miei de Pasti, ma lasa sa ma joc cu ei vreo doua ore, apoi mergeam sa-i taie. Mi se pare barbar, dar tot mananc animale…
A, și am uitat să zic că ai dreptate, ar trebui luată o soluție rațională, la rece. La rece nu înseamnă așa cum s-a luat aucm, pe fugă și fără o analiză lucidă, conjunctural, problema există de câțiva ani.
E buna ideea responsabilitatii, dar nu in Romania. Noi in Romania latram si nu facem nimic.
si altii au inceput de undeva…
Spiritul civic in Romania a devenit o himera intr-o societate in care toti stiu ce trebuie facut, putini isi asuma responsabilitatea si extrem de putini chiar fac. In rest, foarte multi se pierd in discursuri moraliste, uitand ca pe masura ce timpul trece problemele se agraveaza. 🙂
din pacate cei care ar trebui sa conduca poporul sunt interesati doar de problemele personale…