Jurnal de Belgia · Reclame & concursuri

Cat de liberi suntem?

V-ati intrebat vreodata ce e libertatea si cat de liberi suntem?

Referitor la termenul in sine, dictionarul e sec in explicatie: „LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.” Dar de la definitie si pana la „situatia din teren” e cale lunga, caci pentru fiecare din noi libertatea poate fi inteleasa si reprezentata altfel. Legile astea de dezvoltare a naturii si societatii difera de la tara la tara, iar felul in care libertatea este inteleasa pe diverse meleaguri se vede cel mai bine in cazul emigrantilor care trebuie sa se adapteze la o alta cultura. Daca in unele parti ale Globului inca unii oameni mai lupta pentru libertate in cel mai pur sens al cuvantului, in altele s-a ajuns la o lupta simbolica cu accente filosofice pentru libertati diverse carora celor din prima categorie li se pot parea absurde.

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa aud din gura unor romani emigranti in Belgia ca aici se simt mai liberi, ceea ce m-a facut curioasa asupra sensului pe care il dau unii oameni libertatii. Pana la urma niciunul dintre noi nu a plecat din Romania pentru ca era urmarit politic sau pentru ca ii era ingradita libertatea in adevaratul sens al cuvantului. In urma unor discutii detaliate am constatat ca oamenii se refera la o libertate filosofica, aceea de a putea face „ce vrei” fara a fi judecat moral pentru faptele tale. In categoria „ce vrei” nu incadram nimic criminal, ci lucruri simple precum libertatea de a decide daca vrei au ba sa fii intr-un cuplu, sa faci copii, sa te imbeti prastie in seara asta si maine sa fii un angajat cuminte ca o virgina etc.

Si din nou ajung la concluzia ca intelesul conceptului de libertate evolueaza odata cu societatea careia i se aplica si cu nivelul de inteligenta/introspectie a celui ce interiorizeaza conceptul. In esenta si filosofic vorbind, a fi liber inseamna sa poti face ce vrei, fara a ingradi libertatea altuia. Adica, in traducere libera, libertatea trebuie inteleasa prin intermediul bunului simt. Numai ca bunul simt nu e chiar comun tuturor si ne mai trezim ca ne sunt incalcate varii libertati minore cum ar fi cea de a dormi la pranz (vecinul sparge baia)… Prozaic si nefilosofic vorbind. 🙂

Chiar si intr-o societate cum e asta din Vest in care cei din jurul tau nu-ti judeca performantele profesionale pe baza a cat ai baut aseara (de exemplu) sau nu esti considerat ratat daca la 30 de ani nu esti „om la casa ta” cu n copii, libertatea interioara, sentimentul de a te simti liber, nu iti e oferita pe tava. Asta tine de fiecare dintre noi, de cat de incorsetati suntem in reguli si cutume sociale (nici macar cu titlul de lege) invatate din frageda pruncie. Pana la urma tine de societate cat de liberi isi educa cetatenii sa fie. Daca suntem crescuti de mici cu gandul ca cineva trebuie sa ne spuna ce si cum sa facem (vezi modelul comunist), de noi tine sa rupem ritmul si sa intelegem ca noi suntem stapani pe viata noastra. Bineinteles, in limitele impuse de marile creiere cenusii care conduc lumea. 😀

Cu adevarat liberi cred ca am fost la inceputul omenirii cand nu existau prea multe reguli si cand pur si simplu nu conta ca aveai chef sa-ti inunzi baia si cu ocazia asta ii trimiteai niste apa si vecinului de dedesupt. Dar atunci nici prea multe intrebari despre libertate nu ne puneam ca nu ne ajutau neuronii. Asa ca, pana la urma, cat de liberi eram si atunci? Cred ca in zilele noastre o libertate atat de mare ca la inceputuri am mai putea obtine doar daca ne-am muta pe o insula pustie, cate o singura persoana/insula… In rest o libertate fara limite pentru unii ar insemna o ingradire fara limite pentru altii…

Si daca nu v-ati raspuns inca la intrebarile din debutul articolului, va intreb cat de liberi va simtiti in acest moment? Eu ma simt atat de libera cat mi-o permite cutuma banilor. Dar imi iau libertatea de a alege ce compromisuri fac pentru a castiga mai multi bani, asa ca nu am de ce ma plange. Imi ingradesc aceasta particica de libertate cu buna stiinta.

Articol scris pentru Blog Power 83, pe o tema propuse de Bianca si de mine (am colaborat 🙂 ): Despre libertate. – Cât de liberi suntem?; – Putem fi liberi cu trupul dar prizonieri cu sufletul?; – Avem nevoie de o lume in care există libertate fără limite?. Au mai scris pe aceasta tema: Ethos, Liviu Bimbea, Maria Calin, Saceleanul, Ioana S., Decanu, Uries, Raluca M.

Anunțuri

17 gânduri despre „Cat de liberi suntem?

  1. Am sa comentez si aici, nu de alta, dar sa dau cat mai multe drepturi la replica. Asadar, cam nu, eu una – pentru ca in fond conceptul de libertate ramane intr-o oarecare masura subiectiv – nu prea ma simt libera, in conditiile in care

    – Colegii mei – si credeti-ma pe cuvant ca lucrez intr-un mediu destul de sus-pus/sus-vazut si altele tot pe sus – care, culmea, nu-s nici romani, nici mai inaintati in varsta ca mine, gogoneaza ochii cat cepele belgiene umflate de apa cand le spun ca NU, la 31 de ani nu am totusi de gand sa fac copii, cu toata scutirea lor de impozite, ci cariera, ce fereasca-ma sfantul o fi si asta. Pai „cum? Tu ESTI FEMEIE si lasa ca e bine asa, un loc caldut, ca AI SA FACI COPII”. Pe bune? Probabil or fi avand talente de clar-prezicatori, necunoscute noua, populatiei dintr-o lume „in curs de dezvoltare”, altfel nu-mi explic asemenea mirari, in conditiile in care ma uit in oglinda cel putin o data pe zi, daca nu alta data, macar cand ma spal pe dinti, si nu vad sa-mi scrie pe frunte „am sa fac copii”, si cu atat mai mult cu cat dimpotriva, oglinda de la sala, unde ma uit macar o data pe saptamana (acu de cand am vizite, ca in mod normal ma uit si de 4 ori, fara greata, ca tot e in subiect), imi spune ca mai degraba ar trebui sa dau burta jos, nu sa o cresc.
    – Intru intr-un, sa zicem „local”, pentru a se intelege orice pub-restaurant-braserie bruxelez(a), sunt intrebata fals-politicos „pentru mancat sau baut?”, iar cand zic ca as vrea doar sa beau (ca de mancat, imi gatesc si fara sa am copii, insa sa beau acasa singura nu e prea amuzant) mi se indica, de aceasta data CU greata „Acolo!” – adica chiar nu pricep de ce ca sa mananci poti sta pe canapeluta sa te uiti pe fereastra, insa daca vrei sa bei trebuie sa te duci tocmai in fundul (scuzati) baro-pubului. De obicei ma fac ca nu ma enervez si imi tin „dracii” la limita, pana-i inec in paharul pe care am venit sa-l beau. Recunosc insa ca am avut noroc o data (O data) cand n-aveam chef sa inghit un cocktail de „acolo” cu rom, si duduia careia i-am zis ca „ACOLO nu prea mai e loc” ne-a lasat sa stam la canapeluta, bineinteles cu mentiunea ca „daca vine sefu’, sa ziceti ca ati mancat”.
    – Cel mai frumos, trebuie sa scot gunoiul in zile fixe. Si ma rog, asta nu ar fi o problema asa grava daca cele 2 zile nu ar fi marti si vineri – in zona mea, nu toti is napastuiti, dar libertatea e subiectiva. Adica nu zilele in sine is problema, ci faptul ca in timpul saptamanii supermarket-urile se inchid la 7, nu la 11 (seara). In traducere adaptata, orice locuitor normal al Bruxelles-ului isi face grosul cumparaturilor (alimentare si nu numai) sambata. Pentru ca atunci ai si tu timp sa alegi ce cumperi si nu sa pui in cos cu viteza fulgerului ceva sa te tina in viata pana sambata. Asta rezulta in faptul ca duminica, sau chiar sambata seara, ai un gunoi plin de: coji de fructe/legume, ambalaje de carneturi sau, si mai rau, ambalaje si/sau resturi de peste, ca doar e tara maritima. Gunoi pe care il scoti… marti!
    – E sambata dimineata, dar nu prea devreme, sa zicem 10, si vrei si tu ca tot omul sa-ti bei cafeaua ascultand niste muzica, daca tot nu e barfa colegilor, si fix atunci se gandesc vecinii sa-ti bata cu matura in tavan „ca ei au fost in tura de noapte” – asta e din auzite, dar toata increderea in sursa barfei.
    Dar recunosc, e o chestiune de nivele ale libertatii…

    1. Draga mea,
      – colegii tai sunt la fel de emigranti ca si noi? 🙂 Nu stiu la tine cum e, dar la mine nu se intampla asa.
      – chestia cu pub-ul e prima data cand o aud, nu mi s-a intamplat niciodata.
      – cu gunoiul: ai libertatea de a face o plangere. 😀
      – cu muzica – daca nu depasesti nivelul de decibeli acceptat legal, pot sa bata pana le cade lor tavanul in cap!
      In alta ordine de idei, noi cand bem o cafea?

      1. Le iau pe rand 😛 :
        1. Unii nu, altii da, imigranti ca noi, si chiar oameni tot tineri, educati si fara familie. Ma rog, am nimerit eu prost se pare – din punctul asta de vedere. Am sa le acord insa o bila alba pentru o partida super reusita de futsal (fara nicio conotatie porcoasa 😛 ) unde m-au considerat egala lor. Inca o data, eu nu inteleg barbatii! :))
        2. De pub tocmai am auzit azi ca si la Paris e la fel. Oricum, ma bucur ca tu n-ai nimerit niciunul, mai e o raza de speranta deci.
        3. Super, nu stiam, am sa ma interesez!
        4. Hahaha buna asta!
        5. Iesim imediat ce iti trece raceala, cu exceptia zilei de sambata 28 sept cand nu-s in Bruxelles. Promit! Pup sa treaca 🙂

  2. Da, cred ca depinde ce pui in balanta cu acea libertate: banii, familia, profesia si ce iti da sentimentul de libertate. Poti sa te simti liber avand un hobby, practicand cu pasiune un sport sau doar avand siguranta zilei de maine.Libertatea ti-o mai da si niste bani in buzunar…asa cat sa-ti poti inchipui ca poti lasa job-ul balta si fugi in lume cand vrei tu. Dar la fel de bine te poti simti liber citind si filosofand sau fantazand la lumi science-fiction. In mod sigur m-as simti mai libera fizic lucrand in Romania ca profesor, de exemplu, intr-un sat de munte si sa ma pot bucura de o bucata de gradina si de excursii pe muntii din jur..dar defapt as fi o pasare intr-o colivie pentru ca salariul nu mi-ar permite sa vizitez locuri din lumea larga. Dar si iesind in lumea larga iesi dintr-o colivie mai mica si intri intr-una mai mare unde te ingradesc alte lucruri..cum ar fi limba, inegrarea in societea etc.
    Auzi..aia de la inceputurile civilzatiei puteau eventual inunda pestera vecinului :))..A!!..Raspuns la intrebarea cat de libera ma simt: depinde daca sunt depimata sau optimista. Inca mai fac lucruri care imi fac placere deci..merge

  3. „Si din nou ajung la concluzia ca intelesul conceptului de libertate evolueaza odata cu societatea careia i se aplica si cu nivelul de inteligenta/introspectie a celui ce interiorizeaza conceptul. In esenta si filosofic vorbind, a fi liber inseamna sa poti face ce vrei, fara a ingradi libertatea altuia. Adica, in traducere libera, libertatea trebuie inteleasa prin intermediul bunului simt. Numai ca bunul simt nu e chiar comun tuturor si ne mai trezim ca ne sunt incalcate varii libertati minore cum ar fi cea de a dormi la pranz (vecinul sparge baia)… Prozaic si nefilosofic vorbind. 🙂 ”

    Auzi? Tu ce naţie eşti?!
    Nu, nu e ironic, e intrebarea pe care ma trezesc uneori că mi-o adresez chiar mie, ori, cum exact aşa gândesc şi eu… Te-am confundat un pic cu mine!

    „Chiar si intr-o societate cum e asta din Vest in care cei din jurul tau nu-ti judeca performantele profesionale pe baza a cat ai baut aseara (de exemplu) sau nu esti considerat ratat daca la 30 de ani nu esti “om la casa ta” cu n copii, libertatea interioara, sentimentul de a te simti liber, nu iti e oferita pe tava. Asta tine de fiecare dintre noi, de cat de incorsetati suntem in reguli si cutume sociale (nici macar cu titlul de lege) invatate din frageda pruncie. Pana la urma tine de societate cat de liberi isi educa cetatenii sa fie. Daca suntem crescuti de mici cu gandul ca cineva trebuie sa ne spuna ce si cum sa facem (vezi modelul comunist), de noi tine sa rupem ritmul si sa intelegem ca noi suntem stapani pe viata noastra.”

    Aici chiar ai pus punctul pe „i”! La chestia cu comunismul, recunosc, nu m-am gândit niciodata. Eu dădeam vina pe faptul că suntem…romani. Dar îmi place (a se citi convine) mai mult varianta ta!

    1. Nu cred ca ni se trage doar de la comunism, dar pana la urma e mare diferenta intre caracterul dacilor si cel al romanilor de azi.
      Natia mea? Io mai stiu?! Om, imi place sa cred. 🙂 Ca pana la urma o limba straina pot sa invat…

  4. Liberi nu sunt nici oamenii din comuna primitivă, pentru că și i se supun unor regului impuse de trib, după cum liberi nu au fost nici Adam și Eva, deoarece și ei aveau o restricție..

  5. nici vorba sa fim liberi! suntem inchisi in constrangerile de sex, rasa, neam, religie si mai ales de cele sociale…
    liberi eram daca traiam in pestera si alergam iepurii peste campuri cu silexul in dinti; nu tu program de 8 ore, nu tu chirie, factura la apa/curent/gaze, nu tu impozite si taxe, nu tu mers cu laptopu sau aifonu in fuga mare la reparat ca sa putem respira, nu tu uitat chioras cand calcat stramb dinspre mamaia de la parter…
    da acum e prea tarziu, nu mai sunt atatea pesteri…

  6. Am auzit si eu de multe ori ca in afara oamenii se simt mai liberi. Aici nu ma freaca nimeni la cap ce sa fac, cum sa gandesc, toti isi vad de treaba lor. Pe de alta parte, cand ii vad la peste 30 de ani tot singuri, fara familii si obsedati de bani si cariera, parca i-as lua de mot si i-as aduce inapoi, sa ne retraim copilaria impreuna. Dar deh, liberul arbitru e si al lor cat e si al meu.

    1. „În afară” eşti mai liber fiindcă ai scăpat de pietroiul legat de gât pe care îl suporţi aici: faptul că ai crescut de mic copil într-o plasă strânsă de relaţii sociale. În blocul (co)mu(n)ist în care toate babele ştiau cine cu cine o pune, în satul comunist în care se ştiu toţi până la a şaptea spiţă, în cartierul de blocuri unde se strâng toţi să bată mingea pe maidan şi să spargă seminţe. Poate că în Bucureşti nu e atât de vizibil, dar într-un oraş mic fost monoindustrial…

      În România, când Irinel se însoară cu Monica, nu o face numai cu ea. Într-un mod foarte ciudat, Irinel se însoară în acelaşi timp cu mama soacră de la ţară, cu cocalarii ei de fraţi, cu unchiu’ Gigi şi mătuşa Tamara. Iar copiii lor nu sunt numai ai lor, aparţin clanului. Incest suprarealist, nu altceva.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s