Sfatuitori binevoitori

Sa demontam niste mituri despre bula in care ar trebui sa traiasca o gravida. Si sa-i barfim pe sfatuitori. Zic. 🙂

Oamenii cu care ma intersectez zi de zi se impart, pentru mine cel putin, in vreo 3 categorii: prieteni, cunostinte si necunoscuti. Familia se disipeaza cu gratie in aceste categorii, nu ii las sa faca categorie aparte ca nu vad de ce i-as considera prieteni doar pentru ca imi sunt familie. Da, zambesc, ma port frumos (in masura in care nu ma calca prea tare pe bataturi), dar asta nu inseamna ca ii consider pe toti apropiati sufletului meu.

Si prietenii mei, de obicei, se abtin sa-mi dea sfaturi gratuite. Da, daca intreb eu, imi raspund, dar nu se baga cu bocancii in viata mea fara sa simta ca li s-a deschis usa. In schimb, nu stiu cum se face, dar fix cunostintele se simt cel mai indreptatite sa sara cu sfatul popular si sa-mi sugereze cum ar trebui sa-mi traiesc viata. Daca acum vreo doi ani sfaturile se rezumau la ce mobila ar trebui sa-mi cumpar in casa (cica etajerele de lemn de la Ikea nu sunt „cu stil” pentru a gazdui biblioteca), in perioada asta au alt subiect de conversatie: cum si ce sa fac apropo de copilul care va sa vie.

Cea mai mare problema a cunoscutilor se pare ca e cea a porcusorilor mei de guineea. Chiar le spuneam unor prieteni zilele trecute ca nu am rupt ambasade cu nimeni pe considerente de idei politice, religioase sau fotbalistice diferite, dar din cauza porcusorilor cred ca o sa ajung si la momentul ala. Nu de alta, dar m-am saturat sa aud cat de periculos e parul de animale pentru copii si cum nu ar trebui eu sa pun mana pe blanosi sau pe productiile lor fecale pe perioada sarcinii. De cele mai multe ori imi iau o fata tampa si ii las sa termine sperand ca o sa se opreasca la un moment dat. Ma abtin sa-i intreb daca ma considera atat de tembela incat sa nu ma fi gandit la binele copilului meu si sa nu fi cercetat subiectul inainte. Ca atunci cand am decis sa-mi iau blanosii asta a fost intrebarea cheie: interfereaza negativ cu o sarcina si cu un bebe? Raspunsul majoritatii (includem medic generalist, pediatru, ginecolog veterinar si alti bipezi care au trecut prin aceeasi experienta) a fost negativ si ca e sigur sa am blanosi si bebe in acelasi timp. Asadar, abia dupa am adus porcusorii in peisaj. In plus, banuiesc ca e treaba mea ce fac la mine in casa si cum imi cresc urmasii… (Despre mitul animalelor de companie care dauneaza grav bebelusilor, cu alta ocaziune, cat de curand.)

Dupa problema insurmontabila a porcusorilor, urmeaza sfaturile apropo de alimentatie. Cred ca cel mai tare m-a agasat un nene pe care l-am vazut de 2 ori in viata mea, intr-un cadru profesional, si care a tinut mortis sa incerce sa ma convinga sa iau suplimente alimentare. Am incercat prima data sa-i explic duios ca nu ma intereseaza subiectul, ca am si eu opiniile mele si ca nu prea e la latitudinea lui sa-mi dea sfaturi. Omul nu si nu! A continuat sa insiste. Si a doua oara. Sincer, sper sa nu-l mai intalnesc prea curand inspre veci. Nu mai vorbesc de cei care recomanda supradoza de vitamine! (Asta imi aminteste ca ar trebui sa ma iau putin de sufletul romanilor care au impresia ca medicamentele sunt bomboane.) Tin minte ca la inceputul sarcinii, de cate ori spuneam ca obosesc, sarea careva sa-mi spuna ca nu iau vitamine suficiente. Iaca, am trecut de 5 luni si jumatate, mai uit cu gratie sa-mi iau vitaminele, dar mi-a trecut si oboseala. Ma intreb (sarcastic, ironic si retoric) care o fi legatura…

Ca tot ne-am lamurit cat de (ne)sanatos traiesc, in continuare vin cei care atunci cand vad ca esti gravida au impresia ca ar trebui sa stai cocotata pe canapei si sa nu faci nimic. Ba chiar ti se spune sa nu te mai ridici din pat in sezut, ci sa te dai usurel pe o parte ca sa nu care cumva sa utilizezi muschii abdominali. Doar trebuie sa moara si ei cumva! Si sa ramana lasati dupa nastere… Altfel cum?! Nu mai vorbesc de cei care au impresia ca nu ar trebui sa car vreo sacosa cu cumparaturi sau mai stiu eu ce. Pai, stiti ceva interesant?! Sarcina e o stare fiziologica normala, nu e o boala. Deci, atata timp cat corpul nu te avertizeaza sa te opresti din ce faci, ar trebui sa incerci sa-ti continui viata cat se poate de normal. Apropo, aseara am trecut intamplator pe la un Carrefour Express. Asa gravida cum sunt, m-am intos acasa cu 10 beri si o cutie mica, mica de branza. Doar nu era sa las Orvalul care sa gaseste atat de greu si care e berea preferata a lui Mr. G sa zaca pe raft pana il ia altcineva! Si cum aveam o sacosa mica la mine, am carat berea in brate, sprijinita de burta, pana acasa. Noroc ca nu m-am intalnit cu vreo cunostinta pana acasa…

Iar in final de tot, ca deja ma intind cam mult pentru o postare de blog, cu tot respectul cuvenit, as vrea sa le rog pe mamele celor din generatia mea sa se gandeasca de doua ori inainte sa dea sfaturi despre gravidie si nastere. Inteleg ca au trecut si ele prin asta, dar as vrea sa le amintesc ca „la vremea lor” in Romania nu existau ecografe, nu existau specialisti in alaptare, nu existau multe alte chestii care in Vestul Europei erau deja comune. Asadar, intre timp, miracolele medicinei moderne au patruns si pe teritoriul Romaniei si e cazul poate sa lasam medicii sa sfatuiasca pacientele, fara a panica femeia de acasa si a pune paie pe foc in situatia si asa deja destul de fragila emotional. Eu am decis sa-mi ascult medicul. Punct. Unele intrebari functionale le mai discut cu vreo trei prietene care mi se par cu capul pe umeri si a caror copii mi se par dovada vie ca o abordare mai putin prapastioasa si plina de patos e si ea viabila.

No, v-am dat exemple strict legate de sarcina ca astea imi sunt mai la indepicior in perioada asta. Dar ideea in general se refera la toti sfatuitorii astia neintrebati si vehementi care au impresia ca doar pentru ca ei traiesc intr-un anume fel si noi, restul, ar trebui sa facem la fel. Pana la urma e un talent sa stii unde sa te opresti cu insistenta…