Zilele trecute ma trezesc cu un email de la Mr. G – un forward la o reclama de pe Amazon la niste oale Tefal. Intr-adevar, ma uitasem eu, logata fiind in contul lui, la ustensile de gatit pentru lenesi, ca astea pe care le avem acum, din nu stiu ce cauze metalice independente de vointa mea, au inceput sa-si piarda invelisul protector. Ca mi-a trimis emailul, nu ar fi nicio problema, dar il primisem deja pentru a doua oara! In conditiile in care i-am spus de prima data ca inca nu ma tenteaza sa schimb tot olaretul si tigaietul din casa… Va dati seama ce raspuns taios i-au vazut ochii, mai ales ca m-a prins intr-o pasa ocupata la serviciu in care nu intelegeam de ce el ma bazaie pentru a doua oara cu aceleasi chestii.
Nu trec 10 minute si primesc un alt email in care ma intreba ceva ce imi aminteam ca fusese discutat si ras-discutat in casa in ultimele zile. Ma gandesc ca o fi avand nevoie de parerea mea in scris pentru a avea dovezi ulterioare, asa ca imi astern opinia pe hartie, nu fara a incheia pe un ton apasat prin care dadeam de inteles ca si-a gasit un bun moment sa ma intrebe pentru a n-a oara acelasi lucru.
Vineri primesc o alta „perla”, un mesaj scurt care spunea „ma imbrac si vin incolo”. Fac ochii mari si ma intreb unde vine? Si de ce? Parca era inca la munca, parca avea programare la banca, deci ce se intampla?! Si da-i si scrie un mesaj sarcastic a carui concluzie era o intrebare. De fapt, mai multe: cat, unde si cu cine ai baut azi-noapte?! Dar, ianinte sa apas butonul magic de „send” imi pica ochii pe data la care fusese trimis mesajul lui: 7 februarie! Brusc incep sa mi se explice multe chestii, inclusiv de ce primisem de 10 ori acelasi email de la WordPress. Sterg tot mesajul si il sun pe husband sa-i spun cum era sa tip la el in scris fara motiv.
Nu ridica bine telefonul si ma ia la suturi ca acuma mi-am gasit sa-i raspund la emailuri trimise acum o luna?! Ma pufneste rasul si-i explic ca e vina Yahoo-ului si sa bage divort de ei, nu de mine. Pana una, alta, ne deschidem emailuri din Outlook, ca se pare ca prin intermediul sau lucrurile merg bine.
Jurnal de Belgia 
Dar, dece nu vorbiți voi…buză-n buză?…
Ca unii muncesc ziua, altii noaptea, si nu prea se intalnesc. :)))
Husbandu’ tau e cel mai tare si de ce spun asta, oare? De-mi erai juma’ de viata, creieru-mi bagam la gheatzaaaaaaaaa, o, da…
Oooo, daaaa! stiu! :)))
Ce bine de mine, ca Mihai nici nu vrea sa auda de comunicare prin mailuri sau chiar prin chatul de pe fb. El pune mana pe telefon si suna, daca are ceva de spus… Dar yahoo este cu adevarat enervant de la un timp… Daca nu as fi avut totul legat de acea adresa de mail, l-as fi parasit de mult (pe yahoo)… 🙂
Pe mine degeaba ma suna, ca daca e toata lumea (sefi, colegi) in jurul meu, ma enerveaza sa stau la taclale pe telefon si pur si simplu nu raspund.
„Tilifonu'” – i sfant 😀
Vezi mai sus! :))) Apropo, imi vine sa-mi arunc tilifonul in buda!
sa mai crezi ca sunt independenti si de capul nostru …
E cineva independent?! Pe bune?! Ii ridic statuie! :))))
hahaha.