Cel mai agitat porcusor de guineea din cati cunosc, cel mai nabadaios si nazdravan, Marele Pitic Alb, mancatorul de cabluri implineste azi un anisor.
Bineinteles ca e o zi aleasa aleatoriu, el fiind nascut „la inceputul lui februarie”, dar nu pot sa ma abtin de la a-i ura multi ani fericiti (adica cu multe popcornuri) si sa-i promit ca o sa incerc sa nu-i mai bag blitzul in ochii rosii.
In caz ca ati uitat, Spock e stapanul canapelei mele, pe care se plimba ca pe bulevard, avand dreptul sa doarma si in pautara. Iar noi trebuie sa-i acordam prioritate! Tot Spock e cel care mananca hartie si cabluri de casti, dar si etichete de plastic de da in indigestie si bea Actimel.
Iaca si cateva din sutele de poze pe care le am cu el, multe „miscate”, ca nu e capabil sa stea nemiscat macar un minut. Doar cand doarme…
Little Spock
Big Spock
Mister Spock, cand i-a fost recunoscuta frumusetea agitata
Si Spock facand ce-i place lui mai mult: sa manance hartie pe canapea
Cadou de ziua lui va primi o mare varietate de hartii (carton, coli A4, cofragul de la oua, ceva bonuri, hartie igienica) din care sa aleaga ce sa roada. Si ii mai imprumut laptopul cateva ore ca sa continue sa scrie pe blogul lui. 🙂
Jurnal de Belgia 
La multi ani 😉
Multumim 🙂
Mutți Ani dragă SPOCK!…Îți trimit un tort/ cu morcovel ras/ca să fii mai gras/un cotor de varză/că ești tip de vază/ țelină-un pic/să fii tot voinic!/ipupic pe botic/să ajungi în paradis/unde eu sunt interzis/în sân la Miruna/unde-i cald, întruna…/
Lol! Numai ca el e ala fara stare care nu rezista la sanu-mi mai mult de 5 sec. :)))
Deci pot sa-i dau si eu carton si hartie dragutei mele ? Imi era teama sa nu fie toxica si am tot ferit-o preferam s-o las sa rontaie putin din curele, ca se plictisea repede, tocuri la papuci sau cabluri pe care nu le mai folosesc
La multi ani Spock!Pupic pe botic
Din experienta personala a lui Spock: de la carton/hartie nu a facut indigestie, dar de la cablul de la casti da. 🙂 Nu-l las sa manance un caiet intreg, dar sa ciuguleasca de distractie, da. Kirk nici nu baga in seama asa ceva…
Ce dulce e cand casca 🙂
unul din rarele momente cand am putut sa-i fac poza. :)))
Dacă ar și lătra, ar fi taman ca Papi al meu.
La mulți ani dolofanului! :-*
Nu latra, dar e in stare sa faca o galagie la fel de mare. Il mai apuca de se aseaza in fund pe canapea si „guita” din toti rarunchii de parca l-ar taia careva. sau umbla prin casa si scoate niste sunete de curca. :)))