Despre sutiene, rucsaci, posete si interconectivitate

Undeva prin iunie-iulie imi promiteam sa nu-mi mai cumpar haine anul asta. Pana acum m-am cam tinut de cuvant caci hanoracul urs albastru-negru a fost cumparat din primul salariu obtinut cu sudoarea fruntii de husband, deci nu l-am achitat eu efectiv. Na, tehnic vorbind, am nevoie de o scuza… Asadar gandul bun m-a tinut in general.

Doar ca acum vreo luna stihiile au decis ca e cazul sa atace si Aghiuta a avut o mica convorbire cu unul din sutienele mele (ala super basic, crem, de purtat si la decolteu, si la hanorac etc.) si a reusit sa-i faca „sarmele” sa iasa prin material, ca doar avea mai bine de 1 an de cand era in ograda mea, deci era timpul sa dea ortul popii. Lipsa de sutiene nu prea duc, dar cam asta era singurul care merge si pe sub o camasuta alba, si la un maieu mai cu zvac… Mi-am calcat pe juramant si am purces la cautat. Asa de mult timp am ca am reusit sa gasesc doar 30 de minute disponibile, si alea cand eram bolnava, ca sa intru vaj si sa ies vaj din magazinul tinta si sa-mi iau sutien. Numai ca… bineinteles ca fix ala le lipsea. Dupa alte cateva zile in care am suspinat din greu in cautare de timp (mai ca ma gandeam sa-mi iau concediu), sambata m-a izbit gandul bun si l-am comandat pe net. Cu inca alte doua la pachet, ca erau la oferta si aveau si buline. Si am mai primit si reducere, deci nu ma simt chiar atat de vinovata ca mi-am incalcat promisiunea.

Si cum incercam eu de zor sa ma loghez pe saitul impricinat, primesc mesaj ca nu le dau parola corecta. Dupa inca vreo doua tentative esuate, accept sa ma identific cu contul de Facebook, moment in care mi se cere permisiunea ca Hunkemoller sa posteze in numele meu. Bineinteles ca am refuzat. Intre noi fie vorba, avand in vedere ca in general folosesc aceeasi parola pe care o schimb peste tot in acelasi timp si inca mi le mai amintesc pe ultimele doua, uneori am impresia ca tarasaniile astea cu „parola incorecta” sunt facute ca sa ma oblige sa ma identific cu alt cont de prin social-media. In fine, ideea e ca am ales sutienele, am apasat pe butoane, am comandat si la final ma izbesc in moalele ochiului doua butoane: share pe Facebook si share pe Twitter. Si am inceput sa cuget… Cum ar fi daca as accepta sa posteze Hunkemoller pe Facebook in numele meu? Imi si vad prietenii de sex masculin cu recomandari de ce tanga roz cu fluturasi argintii ar putea sa-si cumpere la urmatoarea leafa. Sau parca vad un twitt „Mirona Mitache tocmai si-a cumparat un sutien marimea XXL! Soft touch!”. Cred ca mi s-ar inmulti fanii exponential. Ce invitatii la cafea de la necunoscuti?! Mai degraba m-as vedea invitata in Monaco. Tot nu am inteles de ce i-ar interesa pe cei aproape 300 de „prieteni” ca mi-am luat eu sutien sau chiloti cu manecute care sa baga in cizme.

Dar nu m-am oprit la sutiene. 😀 De cand sunt eleva silitoare de doua ori pe saptamana la olandeza si o data la cursul de dans, tot taram rucsacul de la laptop dupa mine. Si e un rucsac baban, genul functional, asa ca lunea si vinerea trambalam putinele chestii pe care le car dupa mine tot timpul (abonament, telefen, agenda, portmoneu, batistute, chei) in poseta si inapoi. Inerent, mai uitam cate ceva. Cochetam eu la un moment dat cu gandul de a-mi lua o poseta bine compartimentata care sa faca nota discordanta cu vremea mohorata din Belgia, dar mi-am amintit ca tind sa imi schimb postura de la un asemenea accesoriu si am renuntat la idee. Desi de la rucsacul asta nu m-as da inapoi daca ar fi cadou. 😀 Le tot port sambetele de cand a fost pe bloguri o campanie intensa iLux… Dar am revenit cu picioarele pe pamant si mi-am spus ca un rucsacel de laptop mai gingas nu ar strica la casa omului.

Si lupta si dai, si dai si lupta. Si cauta, si cauta… Pana la urma l-am gasit pe un site-ul de unde mi-am luat si trollerul fucsia, taman la vecini, in Olanda. Dar nu l-am comandat decat dupa ce am masurat de n ori sa fiu sigura ca pot sa car cele doua caiete de curs sau echipamentul de sport sau doar o carte. Si l-am comandat luni seara. Culmea culmilor e ca l-am primit marti dupa-amiaza iar tipul de la curierat care l-a livrat e roman. Mic Bruxellesul asta, dom’le! Si e verde la interior! Rucsacul, nu romanul! L-am si luat la purtat imediat si de vreo doua zile am avut timp sa ma conving ca imi cap super bine caietele de olandeza, dar si echipamentul de sport. Inca nu am avut ocazia sa ma conving ca incape si laptopul, dar vad eu sambata dimineata. Oricum, sunt tare mandra de el: e destul de serios pe dinafara (negru si fara brizbizuri) incat sa mearga la o tinuta mai… business si destul de simpatic la interior (verde-brotac cu modele gri) incat sa ma inveseleasca. Mai e si incapator si mai e si de la American Tourister, adica brandul mai ieftin de la Samsonite, incat sa am o garantie ca nu o sa dea ortu’ popii in doua luni.

Dubios e ca rucsacul din Olanda, comandat luni seara, a ajuns la mine inca de marti, dar sutienele din Belgia, comandate sambata, inca nu m-au prea-fericit cu prezenta lor… Nu va ingrijorati, nu o sa pun poze cu ele cand ajung. 😛