Jurnal de Belgia

Prin pesteri si munti

Mai ca era sa nu postez nimic azi. Ba lipsa de chef, ba lipsa de idei, ba doar o lene existentiala (ma mai apuca). Dar mi-a lasat Vienela un comentariu si mi-am adus aminte ca as putea incropi ceva amuzanto-real care sa va ajute sa treceti si peste ziua de azi. Asa ca azi o sa va povestesc despre cum e sa te cateri pe munti atarnata in corzi, cabluri, carabine si alte cele.

Planul pentru duminica in Franta fu facut de multa vreme – canyoning. Adica ba te urci in canoe si sari in apa, ba te mai cateri pe un munte, ba umbli in costm de baie, ba esti in costum de neopren… Am executat si preparativele din timp, carevasazica am indepartat urmele pilozitatii cu care m-a inzestrat natura ca nu care cumva sa-mi vada colegii treburile asa de rusinoase. Numai ca am ajuns in Franta si surpriza! Caldura preconizata pentru Sud, soarele si vremea faina erau ascunse printr-o grota pe care noi nu am reusit sa o gasim. Asa ca apa involburata a raului nu prea incita la canyoning, chiar si ghizii spunand ca nu avem voie sa facem asa ceva. Bine, bine, dar noi ce facem?!

As fi putut sa aleg o degustare de vin si sa stau cuminte pe fundul meu si al racelii, dar nu as fi fost eu. Mai ales ca degustatul licorii bahice nu e una din pasiunile mele – ori dau paharul peste cap, ori nu ma mai incurc. Si ma hotarai sa ma duc sa ma catar pe munti. Bineinteles ca nu aveam haine potrivite, ca eu carasem echipamentul pentru canyoning, adica un costum de baie. Dar, mai cersind, mai incropind, am reusit sa ma prezint onorabil la punctul de intalnire. Raceala era cu mine, sinusurile infundate dandu-mi o senzatie de ameteala de neuitat.

Amu nu o sa va impui capul cu toate detaliile referitoare la unde pui piciorul, cate cabluri agati de alte cabluri etc. Va spun doar ca era un traseu amenajat pentru turisti aproape incompetenti, adica aveai prize peste tot, cabluri de care sa te agati. La un moment dat chiar ieseai la plimbare pe un cablu intins intr-o grota… Toate bune si frumoase, peisaje minunate si Mirona suflandu-si nasul de zor si cu zgomot de parca as fi incercat sa trezesc trollii. La un moment dat ajungem la alt cablu, de data asta mai lung si intins in aer liber intre doua capete de stanca. Ma uit, imi spun ca e ca si cel din grota, si pasesc. Ei, nu era aceeasi situatie – aici batea vantul si se balanganea domnul cablu intr-un fel mirobolant. Si in timp ce noi ne chinuiam sa trecem fara sa ne sara inima din chiept, chilotii din pantaloni si parul din cap, altii pe peretele opus coborau fara asigurare cu arme si bagaje. Si cand zic asta chiar asta vreau sa zic – aveau cu ei cutii de carton, sacose de rafie etc. Mai ca parca se mutau de pe varful muntelui in grota…

Oricum, scapai cu viata, ca altfel nu ati citi voi toate prostiile astea. Iar raceala, in loc sa se sperie de riscurile la care a fost supusa, a ramas cu mine mai puternica si mai infloritoare. Asa de ciuda mi-a fost pe ea incat am bagat-o in pat la 7 seara. Apropo, inca e cu mine. Palida, fada, dar tot prezenta…. Aaaa, poze inca nu am ca sunt pe la altii mai curajosi prin aparate.

Maine dam verdictul, nu uitati! 😀

Anunțuri

7 gânduri despre „Prin pesteri si munti

  1. Duamnii, fata draga, da’ tu nu esti in toate cele? Nu stiu daca as avea curaj sa ma aventurez in ape vijelioase infipta intr-o canoe neascultatoare. Mai bine agatata in coarde pe munte… :))
    Stai sa le dau o mana de ajutor celor care nu au alta treaba decat sa iti ia blogul la puricat: mi-ai scris numele gresit, nu mi-ai pus link, nu ne-ai spus exact unde ai fost si ce pestera era aia, nu ai asociat imaginile cu explicatii, ca pentru cititori simpli. :)) Nici macar costumul de baie nu ni l-ai aratat. :))

  2. Aş încerca şi un canoe. Eu sunt tare mândră de mine pentru că în ultimii doi ani am prins gustul muntelui: ba căţărat pe munţi, ba drumeţii pe trasee mai simple sau mai grele, ba sporturi de iarnă, iar când eram mică preferam să admir munţii din maşină.
    Mâine dau o fugă în Piatra Craiului, sper să ţină vremea cu noi şi să ne facem damblaua.

  3. Apropo de ” maine dam verdictul”, eu as vrea sa faci o paralela a avantajelor si dezavantajelor referitoare la invatamantul din Belgia si cel din Romania. Am o dilema in a-mi trimite nepotii sa invete in alta tara, sau a-i lasa sa invete in Romania.
    Multumesc frumos.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s