Intr-o perioada am fost dependenta de Travian. Pana m-am saturat si pana au schimbat ei grafica si regulile jocului… Dar tot nu m-am putut abtine sa le dau un like pe Facebook, asa ca pe la jumatatea lui aprilie am aflat cu bucurie ca se va lansa un server international in vechea versiune grafica. M-am codit putin, m-am dat de fund inapoi, mi-am amintit de sevraj si alte cele, dar tot nu m-am putut abtine si mi-am facut cont.
Primul soc a fost ca, dupa ce mi-a expirat protectia de incepator (cine stie, cunoaste) nu au curs atacurile garla. M-am minunat si m-am minunat… Au incercat vreo doi razleti, dar nimic descurajator sau al dracului de dur. Si mi-am spus ca nu prea or fi romani pe server. Ca pe serverele romanesti pe care le-am jucat nici nu apucai bine sa iesi de sub protectie si te incercau toti sa vada daca nu esti bun de jefuit. Probabil ca noi, romanii, suntem mai agresivi in spatele tastaturii si a monitorului fata de alte natii. Ca in public s-a vazut clar ca avem nevoie de imbolduri si ca sa protestam pentru a ne fi mai bine.
Apoi am incercat si eu sa ma bag intr-o alianta, ca asa-i frumos si sanatos in Travian. Numai ca intentiile mele omenoase de persoana dornica de a se distra s-au lovit de ultranationalismul altora. Cum sa va explic?! Am dat peste o alianta de turci care acceptau alte natii printre ei numai pana mai cresteau cu un nivel alianta si apareau alti turci dornici sa li se alture. Apoi iti dadeau cu sutul in fund si incercau sa te si jefuiasca. Am mai gasit niste unguri care si-au pus afis mare ca nu accepta nimic altceva intre ei. Rusii la fel… Si sunt cu totii atat de exclusivisti incat nici macar nu raspund la mesaje scrise intr-o alta limba. Eu ce sa inteleg de aici?! Ca daca intr-un JOC suntem asa, atunci nu ar trebui sa ma mai mire ce se intampla in viata reala?
Ce mi se pare mai tragic si mai infricosator e faptul ca majoritatea celor care joaca sunt tineri. Daca ei gandesc asa, ce as putea sa ma astept de la parintii lor? Si ce as mai putea astepta de la urmasii lor? Si ce as putea sa mai sper pentru urmasii mei?
Jurnal de Belgia 
Asta nu știu dacă-i de bine, dar trebuie să-mi mărturisesc totala independență față de jocurile pe calculator. Cele de strategie cel puțin, mi se par total neatractive, De ce ? Păi în principiu după ce te chinui ca boul să completezi nivel peste nivel, planșe peste planșe și alte asemenea, afli de un site pe care găsești „tips & tricks” și unde ți se dau mură-n gură „cheițe” care transformă munca ta de săptămâni și luni de zile, în câteva minute de butonat „în cunoștință de cauză”.
Dar nici picat cu ceară nu aș fi bănuit că un astfel de joc se poate constitui într-o bază pentru cercetări sociologice. 😆
Doar ma stii, mai Dane – daca e de gasit un subiect in piatra seaca, apai aici e locul potrivit sa vii sa vezi ce a iesit. :))))
Măi, de subiecte din piatră seacă, nu prea știu ce să zic… Aș zice un, … mda… Dar sunt sigur că în Sahara cu tine, omul nu suferă de sete, că tot găsești tu un Guiness blătuit pe după vreo dună de nisip… 😆
no, like la comentariu. :))))
:)) Vai, urasc jocul ala. Am cunoscut o persoana care nu rezista fara Travian, bani investiti, nopti nedormite si intr-un final loc de munca pierdut, familie distrusa. Uneori chiar si un joc poate sa iti distruga viata.
Uneori e bine sa ne impunem limite. 🙂
M-am tot lovit de reclamele lor prin tot online-ul, ba ma mai trezeam si cu invitatii pe mail de a ma implica in joc. N-am prea avut nici timp, nici stare, dar… interesant raportul tau etno-sociologic despre Travian 😀
Eu am jucat vreo 2 ani si ceva non-stop! Si mama la fel. 😀
Acum e mai mult de haz si ca sa observ cum isi dau la gioale altii. 😀
recunosc ca nu stiu despre ce vorbesti. io-s cu … vopsitul! :))
spoooor! :)))
Aveam colegi preocupati de Travian, isi programau activitatile zilnice, inclusiv munca, in functie de atacurile celorlalti!
Din ce scrii tu, deduc ca placerea emigrarii apartine doar anumitor popoare, celelalte preferand sa traiasca linistiti in cotetul lor. Asta e, nu toti sunt curiosi ca romanii!
sa o fi vazut pe mama – se trezea noaptea sa dea atacuri. :))) pentru mine e doar un joc.
Fără jocuri pe calculator, că dacă încep unu, cu greu mă mai scoţi de acolo, asta dacă nu mă plictisesc!
În schimb în grupul meu au început weekend-uri dedicate poker-ului sau Catan-ului.
mai, pe mine m-a tinut doi ani si ceva. acum mi se pare simpatico, dar nu mai sunt chiar asa… obsedata. 😀
Ma ocupam de asta in vacanta e nevoie de mult timp pentru jocul asta si eu n-am
Depinde cata performanta vrei sa faci in el. 😀
Jocul e cat se poate de interactiv insa am fost nevoita sa renunt la el pentru ca imi ocupa destul de mult timp in fiecare zi. Prietenul il joaca in continuare insa a lasat-o si el mai moale, nu il las sa cada in patima lui.
Ai reusit sa-l convingi?!
Nici vorba, nu cred ca se pune problema sa renunte prea curand. Ma multumesc cu ideea ca e singurul joc ci sper ca odata si odata sa se plictiseasca sau sa se intrerupa cumva activitatea generala.
Eu m-am plictisit dupa doi ani si ceva. 🙂
Ti-am citit acest articol de cand a aparut, dar abia acum reusesc sa las un comentariu.
Stii cate conturi si-a facut Ionut pana acum pe Travian? Nici nu reusea sa isi ridice putin satele, ca veneau barbarii de romani sa i le distruga. Vazand ca munca lui s-a dus pe apa sambetei, isi facea alt cont… Vreme de aproape un an, pana cand a renuntat si s-a mutat la LOL. :))