Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Masuri de avarie

Pe aici se mananca supe crema. Si nu numai ca se mananca, dar se gasesc si de cumparat pe toate gardurile. Preferatele mele sunt alea din 8 legume sau de dovleac sau de rosii. Iarna fiind, ceva cald in stomac si sarac in calorii nu strica (mai ales dupa atata prajitura si carnuri pe la restaurante…), asa ca pe la birou aprope zilnic sunt vreo 2-3 cu supele la purtator. Care supa se incalzeste in 60 de secunde la microunde. (Da, stiu, e nociv, dar oricum nu o sa traiesc o vesnicie!)

Toate bune si frumoase in general, pana ieri la pranz cand niste guri infometate si niste ochi sticlosi dadeau tarcoale prin bucatarie. Cum eu sunt mai iute de picior si mai rea de foame, m-am miscat mai repede, mi-am turnat juma de litru de crema groasa intr-un canoi si m-am indreptat cu ea inspre cuptorul cu microunde. Am plasat-o in mijlocul platoului de sticla, i-am pus capacul de plastic in cap, am inchis usa si am apasat tacticoasa pe butonul magic. Si… nimic! Am mai apasat o data si tot nimic.

Mai, a naibii treaba! Display-ul mergea, restul bumbilor (care de fapt is un fel de touch screen) pareau functionali. Am apasat aleatoriu in incercarea disperata de a accesa un meniu ceva, doar, doar oi pricepe ce se intampla, dar, ca orice lucru nemtesc, vorbeste o limba pe care nu o inteleg – desi erau cateva cifre si litere… Dupa apasari repetate si indelungate, amenintari cu moartea si injuraturi (nu in germana, ca poate intelege), cuptorasul si-a pastrat aceeasi indartnicie in ce priveste iluminarea, invartirea si incalzirea unor presupuse alimente.

No, foamea era mare, dorinta de a cheltui bani pe altceva de mancare ca si inexistenta, cutia de supa deja deschisa, disponibilitatea de a ma lua la tranta cu ghidul utilizatorului lipsea cu desavarsire, asa ca am inceput sa caut solutii de avarie. Asta in timp ce o alta colega mai avea un pic si dadea in plans langa microunde in timp ce tot butona in speranta desarta ca o porni. Dupa invartitul de rigoare al ochilor prin bucatarie (din care lipseste cu desavarsire aragazul pe motiv ca ar da nastere la oale murdare si mirosuri deloc nepotrivite pentru un centru de afaceri), privirea mi-a cazut cu zgomot pe fierbatorul de apa – cana electrica, adica, nu spirala ce se introbaga intr-o cana normala. Cum a pune supa in fierbator nici macar nu e o optiune (desi colega plangacioasa mai ca se gandise la asta) din cauza de cotloane ce nu ar mai putea fi spalate veci, a ramas varianta cu incalzirea prin inductie: am fiert apa, am pus-o intr-un vas mai mare si am scufundat cana cu supa. Bineinteles ca a functionat! Nu s-a facut fierbinte, dar cel putin era mancabila.

Numai ca colega smiorcaitoare nu a avut rabdare cu supa ei – desi i-am explicat ca dureaza putin (cam 10 minute) si ca trebuie sa mestece des ca sa se omogenizeze, caci incepe sa se incalzeasca de pe fund – asa ca si-a turnat apa fierbinte in supa. Bineinteles ca rezultatul a fost dezgustator, adica niste apa colorata in final, fara nicio consistenta.

Asadar, in lipsa de alta varianta, tineti minte ca puteti incalzi lichidele si prin inductie. 🙂 Fizica elementara! Sau chimie?!

Anunțuri

22 de gânduri despre „Masuri de avarie

  1. Pfuuu … Cât de abrupt ai început … Parcă aş fi deschis un roman de Marin Preda. „Pe aici se mănâncă supe cremă”… spui tu. „Pe aici se mănâncă borş de fasole”, ar fi spus dl. Preda. Anyway, mi-am redefinit cu ajutorul tău o etapă gastronomică a vieţii. Îi luasem maică-mii, aproape moca, un mixer vertical. În scurt timp toate borşurile şi toate supele au devenit, timp de mai bine de 3 luni, borşuri-cremă şi supe cremă. Musai cu crutoane. Mixa mama tot ce găsea prin oale. Am cerut ajutorul bunicii care-a trimis un popă să-i citească de sminteală. Se pare c-a avut efect că am scăpat de perioada „belgiană” a existenţei mele culinare. Din când în când mă mai aventurez la o supă cremă cu ciuperci, dat tot încerc o strângere de inimă. În rest, citesc din Preda. Borş de fasoli cu urzici. ( observi, sper că nu are „E”-uri … 😀 )

  2. Tu, io cand nu ma pricep la un aparat electric pe care-l gasesc deodata cu setarile schimbate, il scot din priza si dupa ce-l pun la loc, de obicei merge 😀

  3. Pe viitor puteti avea un stoc de plicuri cu supe instant peste care se toarna apa fiarta. Scapati de belele in situatii de urgenta 😀

  4. Da, la Viena am facut si eu supa crema de dovleac, aici sunt multe carti cu retete doar din dovleac, asa ca am zis sa incerc, am devenit dependenta de supa crema de dovleac.

  5. Offf, belgianca draga! Ce imi faci tu mie! Dimineata am vazut niste imagini cu supe-crema uimitor de frumos colorate. Am incercat sa imi mut gandul de la ele, pentru ca sunt singura in casa asta care mananca asa ceva si nu stiu daca merita efortul de a gati mai multe feluri, pentru toata lumea. Credeam ca am scapat de pofta si acum imi amintesti tu. :((

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s