Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Prima ora de dans contemporan

Satula de inactivitate fizica, constienta ca dupa aproape 5 ani de fitness nu prea mai am chef sa o iau de la capat, deja dependenta de jogging (sper sa ma tina), am decis ca am nevoie de ceva nou. Si am scos de la naftalina dorinte mai vechi, bine ascunse si tinute departe de ochii lumii, concluzia fiind ca vreau sa ma apuc de dans.

Am mai avut eu o tentativa impreuna cu Mr.G sa luam cursuri de dans (din-alea de societate sau sportive, depinde de seriozitatea cu care le faci), dar ne-am lasat pagubasi dupa prima incercare. La una ii placea, la unu ba. Asa ca de data asta am decis ca e cazul sa purced la drum singura. Va dati seama ca primul impuls a fost inspre dansul la bara. Tatuata sunt, doagele lipsesc la inventar, deci bara se cam impune. Dar mi-am propus sa nu exagerez din prima si sa ma documentez daca totusi cele 4 membre de care dispun ar putea sa se miste coordonat si, mai ales, artistic.

Baleierea pietei s-a facut pe principii destul de simple: studioul sa fie unul dedicat dansului si cat mai aproape de serviciu sau de casa. Preturile sunt cam aceleasi, +/- 20 euro pe trimestru, deci nu prea intra la criterii de departajare. Alegerea am facut-o dupa ce m-am consultat cu sefa, care are fetele (de 8 si respectiv 10 ani) la cursuri in studiouri diferite. Asa ca tocmai am devenit colega cu fata ei cea mai mica. 😀 (nu chiar la acelasi curs!) Genul de dans l-am ales dupa ureche si dupa ce mi-a aratat zeul YouTube. Si dans contemporan este…

In fine, m-am dus joi sa ma inscriu si mi s-a propus un curs de incercare ca sa vad daca imi place au ba. Pana ieri seara cand am fost la prima sedinta, am murit de nerabdare si abia am asteptat momentul. Mi-am pregatit costumatia inca de duminica! (Nu, fara tutu si colanti transparenti!) Si, credeti-ma, senzatia a fost pe masura… Ca de obicei, nu pot sa imi descriu trairile in cuvinte (mi se par prea fade astea din urma pentru a le descrie pe cele dintai), dar pot sa va spun ca m-am simtit foarte bine atat in timpul cat si dupa curs. Plus ca cere un efort fizic destul de mare – dupa o ora eram fleasca, curgeau apele de pe mine la propriu. Deci e comparabil cu o sedinta serioasa de sala.

Ce sper sa obtin? Cateva puncte in plus la flexibilitate, care parca incepe sa dispara, si un mic ajutor la postura, care si ea se cam ofileste. A, si sa nu uitam de un sut in fund pe care vreau sa il aplic coordonarii membrelor. 😀 Sigur nu mi-am propus sa devin prim-dansatoare prin cine stie ce trupa, dar nu se stie niciodata. 😛

Acum ma duc sa astept febra musculara… Si sa muncesc ca sa pot sa imi platesc cursul…

LE: Bilantul zilei de ieri – doua basici pe degetele mari de la picioare (am „dansat” desculta), o febra musculara la fesieri si niste vanatai. Clar, ma mai duc si saptamana viitoare!

Anunțuri

19 gânduri despre „Prima ora de dans contemporan

      1. Bine v-am regasit – desi nu stiu pt cat timp / cat de asiduu. (Nici timp nu prea am, da’ cu el sa zicem ca s-ar mai rezolva cumva / catva, da’ ma impiedic mult mai serios in lipsa de energie / dispozitie pt net…)

      1. …si – exact cum scriai si in articol – pt coordonarea miscarilor (si ca sa-ti mai zburde si delfinul).
        Da’ NEAPARAT – SI „pt partea sexy”, „sa ne mai clatim ochii” si noi, admiratorii tai… (In acest scop, nici „colanti transparenti” n-ar fi inutili…)

      2. Nici nu ma gandisem la asa ceva, cu atat mai putin sa fi intentionat sa sugerez o asemenea idee. (Nu ne cunoastem noi inca foarte bine, da’ imi place sa cred ca NICI CHIAR ASA de… „nuca-‘n perete” nu sunt…) Da’ NICI nu consider (nici macar la varsta mea, cand nu mai sunt dect mai degraba spectator decat actor) ca ar trebui sa renuntam la o buna parte din farmecul vietii adulte – interesul pt „sexul opus” (si la placerea ocazionata de o (preferabil bine-simtita si mai mult sau mai putin discreta) ertalare a… provocarilor (stimularilor intangibile) pe care acesta le ofera / le solicita; sau dumitale nu-ti provoaca placere vederea unui corp barbatesc „bine modelat” si care se misca… lejer (si poate… „evocator”)? – si nu ma refer (neaparat) la o „placere vinovata”, care-ti starneste ganduri… (hm! sa lasam… „neduse la biserica”), ci o simpla placere estetica, dar care ESTE totusi insotita de un anumit fior, de un „je ne sais qoi”)…

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s