Articolul de mai jos face parte dintr-o campanie despre care gasiti detalii aici. Nu se dau premii, nu se castiga nimic material. Dar poate macar un cititor ia aminte la mesaj. cate unul pentru fiecare blog participant si deja inregistram un mic succes.
Am crescut intr-o casa unde medicamentele existau pur si simplu. Si nu pentru ca m-as fi nascut intr-o farmacie, ci pentru ca toti membri familiei erau medici diletanti, specialisti in toate bolile posibile si imposibile, reale si inchipuite. Te doare capul de cateva zile? Ia o pastila! Inca te mai doare dupa o luna?! Mai ia un pumn de pastile! Te doare in fund de vecin? Ia o pastila… Ai murit? Ia o pastila. Cam asa s-ar putea rezuma si putin exagera starea de fapt.
Imi amintesc si acum ca bunica mea avea in bucatarie un bufet clasic cu doua usi jos, vitrina sus, iar in partea mediana un lacas pentru blide si, in dreapta, 3 sertare. Cred ca cunoasteti cu totii modelul standard… Ei bine, sertarul din mijloc era doldora cu medicamente: aspirina, paracetamol, triferment, antibiotice, orice! Cum avea cineva vreo mica jena, cauzata poate chiar de el insusi (prea multa mancare, de ex), cum se gasea o pastiluta care sa ajute.
Problema e ca avand impresia ca le stie pe toate, bunica mai sarea peste vizitele la medic si se auto-trata, din ciclul asta facand parte infectiile urinare care se trateaza cu spalaturi externe cu albastru de metil. Bineinteles ca toate leacurile astea au functionat pana intr-o zi cand s-a dovedit ca anumite probleme cu inghititul pe care le avea de ceva ani buni se datorau unei probleme grave la intestin. In stadiul ala nici macar medicamentele prescrise de medici nu au mai ajutat… Imi dau seama ca suna cinic, dar asta e adevarul.
Si uite asa, am crescut cu ideea ca orice casa de oameni normali trebuie sa aiba un sertar doldora de pilule, idee care s-a intretinut si pe perioada cat am locuit cu mama, care in dulcele stil clasic al familiei poseda… un sertar cu medicamente! Din care nu lipsesc antibioticele, care sunt administrate cu incredere de cate ori se considera ca este nevoie. Mai ales cand se simt usoare semne de raceala mai serioasa, luam repede Tetraciclina ca nu stiu ce medic ne-a spus acum 20 de ani ca e cel mai bun antibiotic pentru plamani. O fi, nu neg, dar dupa mai bine de 10 ani de administrare dupa cum ne taie capul, parca racelile apar mai des si trec mai greu. Oare de ce?!
Cand m-am ales cu mascul in ograda am constatat ca da dovada aproape de repulsie in ceea ce priveste medicamente si, mai ales, auto-medicatia. Bine, el e putin in cealalta extrema: abia dupa ce tiuitul din ureche ne impiedica auzul mergem la medic. Oricum, ideea e ca in afara de cateva aspirime, Paracetamol sinus si ceva Nurofen nu prea gaseai medicamente pe la noi prin casa. Doar daca erau prescrise de medic. Incredibil, dar adevarat, am reusit sa supravietuiesc asa in ultimii 7 ani.
Nu sunt absurda si nu ma duc la medic pentru orice durere in fund gat, dar daca aleg sa ma auto-tratez pentru faze incipiente pun mana pe medicamente usoare si, daca este posibil, produse naturiste. Asa ca acum detin si Homeogen si sirop de patlagina. In rest, las medicul sa decida. Daca am o migrena banala (se intampla rar), ma asez intr-un colt si astept sa imi treaca. Daca ma doare un dinte, ma duc la dentist. Daca am o indigestie usoara, imi trag 2 palme si astept 24 de ore sa vad cat de grav este.
Multi dintre romanii cu care intru in contact aici in Belgia au ditamai farmaciile acasa. Care farmacii nu sunt aprovizionate de aici, caci ai nevoie de retete, ci de prin Romania. De cate ori vine vreo ruda in vizita sau se viziteaza patria muma, neaparat trebuie refacut stocul. Ca Paracetamolul din Belgia nu e ca ala romanesc, iar antibiotice chiar nu cresc in copaci…
Oricum, in ce ii priveste pe adulti, treaba lor cu ce se indoapa, caci o fac in necunostinta de cauza. Dar ce ne facem cu copiii? Ei nu pot sa iti descrie exact ce ii doare si cat de tare, asa ca mi se pare absurd sa li se dea medicamente dupa ureche pentru ca habar nu avem de gravitatea simptomelor. Pentru asta exista subspecia aia ciudata de oameni numita generic „medici”. Mai ales aia pediatrii am auzit ca sunt tare dubiosi… Cred ca din aceste cauze de ciudatenii incomensurabile capacitatile lor depistatoare si curative nu sunt utilizate.
Incredibil mi se pare ca, de cele mai multe ori, parintii aleg sa le dea medicamente pe care le ingurgiteaza si ei, pe principiul ca daca cap-de-curca-bazalau-al-batran a supravietuit, o scoate-o la capat si ala micu’. Nimanui nu pare sa ii pese de efecte adverse, alergii etc. Iar daca indraznesti sa deschizi gura si sa spui ca nu esti bine, esti gratulat cu niste priviri care ar ingheta si Vezuviul, ca doar nu intelege nimeni de ce iti bagi tu nasul in oala care clocoteste, dar nu e pe aragazul tau. Dar romanul s-a nascut destept! Pacat ca aceasta calitate se pierde pana la atingerea majoratului. Oare e din cauza medicatiei din copilarie?!
In final, mesajul campaniei:
“Un studiu efectuat in luna martie a anului 2012 ne spune ca mai mult de jumatate dintre parintii intervievati au administrat medicamente copiilor fara a merge in prealabil la un consult medical si fara a constientiza pe deplin riscurile la care ii supun pe cei mici.
Nu administrati medicamente copiilor fara a merge la un consult medical – acesta este mesajul nostru, la care va puteti gandi de fiecare data cand cel mic se imbolnaveste.”
Jurnal de Belgia 
treaba cu masculul care nu merge la medic este cred specifica! Pe de alta parte, chiar asa stind lucrurile, am avut un mic soc in Germania cind fii-mea nu primea nici un medicament pina nu facea o febra strasnica. Dar la aproape 6 ani a luat numai de 2 ori antibiotice si atunci i-a trecut imediat.
Mai de curind a vomitat cu spor vreme de 2 zile tot ce punea pe limba. Tot! Am fost la urgenta … recomandarea a fost hidratare si iar hidratare 🙂 Si-a revenit a doua zi!
culmea, deci te poti face bine fara prea multe medicamente… 😀
Ai in mare parte dreptate, dar ce faci atunci cand mergi cu copilul de 6 saptamani la trei medici…pediatri….si primesti trei diagnostice diferite…si desigur trei retete diferite dintre care una doldora de medicamente…Uite asa esti nevoit sa faci pe medicul…si sa iei o hotarare…
eu sunt pe principiul un medic si bun: de obicei ma duc la acelasi medic si alta opinie nu cer. mai intai incerc varianta lui, abia daca nu merge intreb si pe altii. cu cat un medic te stie mai bine (pe tine si familia ta), cu atat poate sa iti adapteze tratamentul mai bine. parerea mea…
nici spitalul hotel, pensiune, cort, functie de cate floricici are pe el! 🙂
nu radem ca de plans pe la ro! la capitolul sanataturi! nervanta ideea, internat in spital, sa-ti zica ospatarul-dr ca: „iti iei aia, aia si aia”.
pai stai bai k-riciule, cand cnas imi fura banii din salariu mie si tuturor, fara sa ne intrebe cotizati bai prostilor la stat sau la altii, cand am nevoie de peticiri, din moment ce sunteti non-stop aprovizionati cu cotizatii, de ce nu aveti pilule in stoc, iar voi hoti-patarilor vreti si ciubuc, pentru ce?
eu zic ca e un cerc vicios care implica de la obiceiuri proaste la obisnuinte cam tot ce nu ar trebui sa se faca.
Bună ziua,
Numele meu este Georgiana Teodorescu, te contactez din partea bookcity.
Librăria online Bookcity.ro îți oferă posibilitatea de a obține gratuit o carte.
Te invităm să participi la concursul nostru:
http://bookcity.ro/article–concurs–1926.html
Tot ce trebuie să faci este să postezi pe blog o recenzie care să conțină un link către librăria noastră și să-ți anunți înscrierea în concurs la adresa info@bookcity.ro (nume, adresa, telefon, link către recenzie, cartea dorită pentru premiu).
Câștigătorii vor fi primii 30 de participanți. Aceștia vor primi câte o carte din librăria noastră, în valoare de maxim 50 Lei. Participanții își vor alege cartea pe care o doresc ca premiu. Premiile vor fi livrate prin curierat rapid (ținând cont de aria de acoperire a firmei de curierat), fără costuri pentru câștigător.
Concursul se desfășoară în perioada 10-31 mai 2012.
Detalii pe site.
O zi frumoasa.
@Anonim
Admir curajul de a nu folosi nici măcar un nickname, mai ales atunci când aduci acuzații unei întregi tagme: cea medicală.
Rareori un copil de 6 săptămâni ajunge într-o stare atât de gravă încât să fie nevoie de consultul a trei pediatri. S-ar putea ca să fie în neregulă ceva din felul în care îl îngrijești tu.
Ai mers la unul. Înțeleg. S-ar putea să nu fi fost ”pe diagnostic” cum s-ar zice. Când mergi la al doilea și-i povestești de nemulțumirea ta legată de primul, deja există riscul că ăla să-ți scrie o rețetă ”consistentă”, doar de teama de a nu spune și despre el că a fost pe lângă. Iar când ajungi și la al treilea… Nu te supăra, poate că ar fi fost cazul să-l internezi, dar ai refuzat asta. Mă confrunt cu așa ceva destul de des. Mamele pur și simplu nu vor să lipsească de-acasă, să-și lase tabieturile de dragul sănătății micuțului, și atunci cer medicului imposibilul: să trateze acasă ceva ce doar în clinică se poate.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Da, chestia asta cu poli- și autopragmazia e la modă la români. Și prezentarea la medic de la primul muc, primul strănut, prima cufureală.
Fraților, există ceva numit imunitate naturală, din ce în ce mai ignorată de mămici în zilele noastre. Febra, tusea, strănutul, cursul nasului, 2-3 scaune mai moi, sunte mecanisme de apărare ale organismului împotriva agresiunilor externe. Lăsați-le să-și facă treaba măcar trei zile, după care, dacă nu trec, consultați un medic.
Nu am acuzat intreaga tagma de medici. Am spus ca am fost la trei medici…pediatri si atat. Trei medici inseamna cumva intreagma tagma??? Esti medic cumva? Daca da te cam simti cu musca pe caciula.
Copilul nu era in stare grava, ii curgea doar nasul..de vreo cateva zile…si nu-i mai trecea. Am fost la trei pentru ca mi s-a prescris antibiotic…ceea ce nu mi s-a parut normal pentru „un muc” cum spui tu, la 6 saptamani, fara febra sau alte simptome. Si e absolut normal sa consulti mai multi medici sa afli mai multe pareri indiferent de gravitatea bolii…intr-o societate civilizata..
Sunt alina daca te incalzeste cu ceva sa-mi stii nickname-ul…daca vrei iti dau toate datele de identificare..
Mulțumesc, n-am nevoie!
Da, sunt din tagmă și sunt unul dintre cei mai acerbi critici ai ei, pentru că o cunosc din interior. Dar…
Deja am o oarecare idee despre genul de pacienți pe care îl reprezinți; e acela cu care nu-mi prea place să am de-a face. Trei medici pentru o banală rinoree. Hmmm. Nici nu vreau să-mi închipui la ce probe îi vei supune pe colegii mei de-acum încolo. Dar ce să-i faci: la așa pacienți, așa sistem sanitar. Sau invers, ia-o cum vrei.
Ocazie cu care am încheiat dialogul cu tine. Mergi și varsă-ți refulările pe alții, că eu n-am de gând să-mi mai tocesc nervii cu tine.
ATENTIE cu imperativitatea sfaturilor: dupa trei zile de tratare cu indiferenta a simptomelor (oricare ar fi acestea) nu este imposibil sa consulti cioclul in locul pediatrului!
Stiu, replica obisnuita este „de la caz la caz: te orientezi si tu dupa severitatea si gravitatea simptomelor”. Problema apare atunci cand ne dam seama ca nu avem suficiente cunostinte medicale nu numai pt a prescrie medicatie, dar nici macar pt a aprecia (si interpreta) simptome.
Nu prea merge totdeodata si la deal, si la vale: ori acceptam faptul ca (in cadrul culturii generale) avem si un minimum de cunostinte medicale de bun-simt, care ne autorizeaza sa administram un colebil si un triferment dupa o masa mai copioasa, sau un paracetamol si-o aspirina la frisoane, ori ne recunoastem incompetenti medical, si-n acest caz bunul-simt (si reactia de auto-aparare) impun vizita la medic de la instalarea primelor simptome neplacute.
eu sper ca toti oamenii au un creier: daca iti infigi un cutit in abdomen, nu astepti 3 zile, dar daca iti curge nasul, nu mori din atata. 😀
@SLVC: din nefericire, in vremurile noastre s-a cam uitat de existenta imunitatii naturale si necesitatea constituirii ei. iti mai amintesti cum mancai fructele direct din copac cand erai mica? ee, cati copii din ziua de azi au macar sansa de a se catara intr-un copac sa fure un mar?! oricum, nimeni nu i-ar lasa sa il mai si manance nespalat…
SI EU imi amintesc cu nostalgie cum mancam rosia sau castravetele rupte direct de pe planta (dupa ce stergeam de maiou ca sa inlatur grosul pamantului depus pe ea), dar eu eram instiintat cand erau plantele stropite cu piatra-vanata impotriva daunatorilor, si alte substante mai agresiva ne erau folosite…
Draga Silavaracald nu trebuie sa te enervezi pentru o simpla polemica mai ales ca spui ca esti intelectual. Eu o sa-ti raspund totusi pentru ca mie imi plac polemicile.
Nu am inteles de ce ai luat-o asa personal. Daca citeai mesajul meu cum trebuie intelegeai ca nu acuzam pe nimeni de nimic. Era vorba de dilema mea in legatura cu tratamentul pe care trebuia sa il administrez copilului.
Nu esti o critica a tagmei pentru ca ii ei prea acerb apararea. Esti si amuzanta. Sistemul sanitar nu este creat doar pacientii, ci si de medici care ar trebui sa fie ca niste mame pentru cei dintai. Aici intervine o alta discutie legata de salarizare-competenta.
Daca vrei sa-ti selectezi pacientii fa-ti cabinet particular unde sa-ti afisezi tipul de pacient pe care il accepti. Desigur dintre cei care nu te supun la probe si care accepta cu ochii inchisi tratamentul desi au alta boala.
Nu sunt nici un gen de pacient pentru ca multumesc lui Dumnezeu si mamei mele nu prea am avut probleme de sanatate deci nici nu am avut de-a face prea mult cu sistemul de sanatate. Nici copilul meu, multumesc tot lui Dumnezeu, nu prea a avut probleme inafara de aceea „banala rinoree” pe care doi medici au vrut sa o trateze cu antibiotic. Despre asta nu ai nicio parere?
mama mea are o replica ce m-a dat gata: „ce stie doctorul….”
Si noi am venit cu o cutie de medicamente din Ro. In primul rand ca nu stiam limba, in al 2lea rand ca nu stiam cand ajungem la un doftor si cand o sa avem o asigurare medicala. Continut: paracetamol, tetraciclina (baneocin) unguent, aciclovir, nurofen de oameni mari si de cupchil, furazolidon, smecta. comprese sterile, apa oxigenata.
Intodeauna am astea in casa- in fiecare vara arunc ce expirat, si refac stocul, de pe timpul cand umblam pe munte. Costul unei cutii ? 25-30 lei ( sub 10 euroi).
despre supramedicamentatia la copii, am un exemplu magnific: copil la care parintii ii dadeau nuroen si la 37.3 gr, ca e prea mare. A ajuns copilul cu o gastrita de toata frumusetea, plangand continuu, si mancand numai lapte cald si piine prajita, ca altceva refuza.
P.S. e o mare diferenta intre medicii din Ro si din Belgia. In ro eu primeam pt fetita de la pediatra gradinitei permanent tratament pt muci si rosu in gat ( nu i-am servit medicamentele), in Belgia nu se da nimic: mucii nu reprezinta o boala. Dar cateva sfaturi pt Alina, care a ajuns la 3 medici pt niste muci tin neaparat sa ti le dau :
– un dr in Ro va da ceea ce cere parintele.
– anti muci, scade temp. in casa si umezeste atmosfera(mucii sunt o preotectie naturala a organismului, masurile astea il ajuta)
-ia batista bebelusului.
-la 6 sapt, tine copilul pe umar cateva zile – il va ajuta sa nu se duca mucii in gat/spre plamani.
-aparatul cu aerosoli face minuni: vaporizeaza ser fiziologic (apa cu sare) imitand efectul de mare/salina, si ajuta organismul sa se descurce singur.