Anul acesta a fost… deosebit. Chiar am ajuns să ne felicităm că nu ne rezervasem vacanțe. Noi, care de obicei rezervam cu 8-10 luni înainte. Că deh, suntem patru.
Și totuși, după câteva luni de carantină în propriul apartament, după săptămâni întregi în care nu am ieșit din casă, au început să mă strângă pereții.
Pe de altă parte, cu Covidul la ușă și sabia lockdownului deasupra capului, parcă nici să zburăm pe nu știu unde nu ne atrăgea. Serios, numai ideea de a mă vânzoli prin aeroport cu copii atingători și lingători de toate cele mă face să leșin în sinea mea. Și dacă reușesc să trec și de asta, gândul că aș putea rămâne blocată pe nu știu unde cu porcușorii rămași singuri acasă mă paralizează. Da, trece cineva pe la ei o dată pe zi, dar nu e suficient pentru mai mult de 10 zile.
Pe ultima sută de metri, adică cu maxim o săptămână înainte să ne înceapă zilele libere, am căutat pe Airbnb ceva în Belgia. Condiții: să nu împărțim locația cu nimeni, să fie accesibilă cu trenul și să nu fie aglomerat. Am tăiat rapid de pe listă ce am găsit la malul mării și am rămas cu Amber Huis în Tielen.
Sincer vă spun că, deși locuiesc de zece ani în Belgia, până la vacanța asta eu în Tielen nu am călcat. Dar tot sincer vă spun că probabil o să revenim.
Până la urmă am închiriat și mașină, că crescuse numărul de cazuri și am zis să stăm cât mai izolați posibil.
Așadar, am stat o săptămână în Tielen, Kasterlee.
Ideea de bază a acestei vacanțe a fost să minimizăm stresul la maxim. Fără obiective de vizitat (Airbnb sugera Anvers și Bruxelles LOL), fără grabă că „se închide” sau „pierdem rezervarea”, mai mult în ritmul copiilor astfel încât ei să își facă „treaba” și noi să respirăm. Și ne-a ieșit. Zic eu, că Mr. G e genul care preferă să viziteze pietroaie cu semnificație. 🤪
Am nimerit regiunea tare bine. Flandra e foarte child friendly și totul e făcut de așa natură încât copiii să se desfășoare în siguranță în timp ce părinții își văd oleacă de chestii mai de adulți.
Amber Huis e dotată cu jocuri de familie, cărți, TV (pe care nu l-am pornit), CD player și sistem audio. Foarte fain pentru copii. Are și un patio in spate, într-o alee necirculată, unde plozii se pot hlizi.
Zona în sine „ca la țară”. Ca la țară în Belgia. Adică cu drumuri impecabile, canalizare, ferme de vaci, animale, grădini de legume aranjate la linie, șoferi calmi și mulți bicicliști. Bonus, păduri și verdeață cât cuprinde.
Și ce am făcut noi cu copiii o săptămână?! Păi am plecat de acasă cu o listă de locuri de joacă în mijlocul pădurii, cu braserie lângă ele. 😁 Pe principiul ei aleargă în aer liber, eu îmi aud gândurile în pădure. Am încercat Domein de Putten și Florean Kempen. Am avut și Ark van Noe pe listă, dar nu am mai ajuns că ne-a trădat vremea.
Am fost și în Kabouterberg, pădurea cu pitici. Un traseu prin pădure special conceput pentru cei mici. Feciorul de trei ani l-a făcut fără să se plângă de ceva. Și el e orășean de felul lui.
Din păcate, două zile le-am petrecut într-un loc de joacă la interior în Turnhout, Raf & Otje. Foarte fain, nu am a mă plânge. Doar de vreme care nu ne-a permis să stăm afară prea mult.
Pe lângă toate astea, ne-am plimbat pe jos mult. Chiar și în zilele mai ploioase. Am văzut moara de apă și castelul din Tielen, măgari, cai, vaci, păsări emu, struți, câmpuri de porumb etc.
Traseele de plimbare prin mijlocul naturii sunt marcate impecabil. Drumurile de țară sunt practicabile. Pădurea e curată. De fapt, toată zona e curată. Cred că pot să număr pe degetele de la o mână câte gunoaie rătăcite am văzut.
Tot ce am „vizitat” noi a fost accesibil cu mașina la distanță de maxim 17 minute. Sau pe jos. Nu știu cu autobuzul pentru că am decis să evităm în această perioadă.
Ce pot să zic e că am trecut pe listă să mai venim.
Jurnal de Belgia 