Anul ăsta ne-a prins Moș Covid cu pantalonii în vine și ne-a obligat să ne petrecem toate a aniversările în carantină. Mai puțin ale porcușorilor, ce noroc pe ei că au cum să își primească legumele.
Bine, a mea nu a fost chiar în carantină, teoretic. Dar pe 17 martie se cam subînțelegea că va fi carantină (a început chiar de a doua zi), deja unii munceau de acasă. Am reușit să duc o prăjitură la serviciu, sincer nici nu știu dacă a mâncat careva din ea. Sau cine. De făcut torturi acasă nici nu s-a mai pus problema că eram rupți. De stres și oboseală.
A urmat apoi „aniversarea noastră”. A plecat cum a venit că eu munceau de acasă pe brânci și Mr. G era la serviciu. Numa’ de torturi și lumânări nu ne ardea. Mai ales de lumânări când creștea numărul morților in timp ce clipeai o dată.
Mr. G a fost și mai norocos. De ziua lui deja avea simptome dubioase. Și chiar am vrut să îi iau un tort, am ajuns in fața brutăriei – patiseriei și am făcut cale întoarsă când am văzut-o pe tanti cu nepotul de vreo doi ani în brațe și băiețelul părea cam… cu temperatură.
A urmat aniversarea Malvinei. Vorbisem încă de.anul trecut să îi luăm un tort curcubeu de la Picard și să facem petrecere acasă, aveam și lista de invitați gata făcută. Petrecere sigur nu, după un tort nu ieșea nimeni din casă la început de aprilie, a trebuit să „ne descurcăm”. Și m-am descurcat cu colorant de pe Amazon, praf pentru cake Dr. Oetker (munceam de acasă singură cu ei, am ales varianta cea mai simplă) și frișcă. Și musai un disc de zahăr imprimat cu Frozen, tot de pe Amazon.
Inițial Glad decrease că vrea un tort „maronie” cu Simba. S-a răzgândit până de ziua lui și a trebuit să fac unul maro cu verde, cu cremă galbenă și imagini cu Simba. Aceeași rețetă ca mai sus.
Și ne oprim aici. Că porcușorii au fost în afara carantinei toți.
Oare la anul cum om mai sărbători?
Jurnal de Belgia 
Cu ciorba de la cazan!