A fost sau nu a fost Covidut pe la noi?!

Disclaimer: Nu va scriu asta ca sa „ma dau mare” ca am facut Covid-19 si am scapat. Nici ca sa par interesanta (cum sigur cred unii ca vreau sa fac), nici ca sa castig popularitate sau trafic sau like-uri. Am scris de vreo doua ori pe Facebook, dar simt ca aici ma pot desfasura mai bine.

Rugaminte: daca veti prelua textul, ceea ce chiar va rog sa faceti pentru binele celor din jur, nu scoateti fraze din context. Nu-l trunchiati. (Desi probabil asta se va intampla si oricum imi voi lua rosii si oua stricate in cap.)

De ce (va) scriu? Ca sa constientizam cu totii ca putem face mult rau nerespectand niste reguli de bun simt in aceste conditii. Si ca putem face mult bine respectandu-le, oricat de greu ne-ar fi. Si ca sa ramana undeva scris, in caz ca se dovedeste ca nu l-am avut, exact ce simptome am avut sa stiu de ce sa ma duc sa ma caut. 😛

Din capul locului va spun ca nu am fost testati. Deloc. Nici pozitiv, nici negativ. Pentru ca nu am avut simptome atat de serioase ca sa justifice testarea conform protocolului din Belgia. Pe de alta parte, 3 medici (unul de familie, unul de la munca de la Mr. G si unul de la urgente) ne-au „felicitat calduros” pentru intalnirea cu Covidut. In plus, mai multi amici medici (pe bune, nu „de Facebook”) ne-au zis acelasi lucru. Deci nu am cum sa afirm cu tarie ca l-am avut…

Dar as vrea sa trag un semnal de alarma asupra simptomelor care sunt asociate cu Covid-19, chiar daca in prima faza chiar nu par a avea vreo legatura. Scopul nu e sa ne panicam de la o buba, ci sa intelegem de ce e important sa pastram distanta sociala. (Pentru ca putem sa il avem chiar si fara sa fim lati la pat si sa il luam cu noi la piata si sa omoram pe careva.)

Inainte de 27 martie stiam si eu, ca majoritatea oamenilor, ca infectia cu SARS-Cov2 se manifesta prin tuse seaca puternica, febra, oboseala ce te tintuie la pat, pierderea gustului si a mirosului, poate diaree. Daca ai astea, stai pe fundul tau acasa.

Problema e ce ni s-a intamplat inainte de 27 martie…

16-17 martie – copiii au avut ceva bube. Malvina vreo 10 maxim, zicea ca o dor, nu o mananca. Glad brobonele pe abdomen si spate, gen dermatita atopica. La el au durat vreo 4 zile si il mancau.

20 martie – am inceput sa vad prin ceata cu un ochi. Dimineata era plin de secretii. Nu manca, nu doare, in timpul zilei nu aveam nimic. Am fost la farmacie, primit o crema cu tetraciclina si picaturi cu dezinfectant.

Undeva intre 17 si 20 martie – o basica / batatura facuta de incaltari noi si care la origine era mica cat unghia de la degetul mare, a luat-o razna tare. Era pe calcai, da? Iar eu eram acasa, desculta toata ziua. Si nu avem glod pe jos. A durat doua saptamani sa se vindece si plaga a ajuns la vreo 2 cm diametru. Nope, nici nu am scociorat-o zilnic.

In paralel au inceput sa mi se „infecteze” vreo doua degete. De parca am fost la manichiura intr-un salon insalubru. Pana azi s-au facut 5 si de abia de vreo doua zile pot sa spun ca e aproape vindecat si ultimul.

Am dus-o asa vreo saptamana cu diverse scuze pentru ce mi se intampla. Intre timp, cam pe 24 martie, Mr. G a facut o urticarie pe picioare.

27 martie – pe amandoi a inceput sa ne doara gatul. Gen amigdalita, faringita… Fara febra, fara puroi. Am sunat medicii, el a primit interdictie sa mai mearga la munca, eu am primit recomandarea sa stau pe fundul meu in casa. (Stateam deja, sa nu existe confuzii.)

Starea mea a ramas relativ constanta, durerea de gat a fost suportabila. Cam in 10 zile s-a estompat, dar am fost nevoita sa iau paracetamol timp de 14 zile, altfel nu as fi rezistat. In ultimele zile, durerea era doar noaptea.

29-30 martie – amandoi am avut simptome de oboseala, el si-a pierdut gustul pentru vreo jumatate de zi, mie a inceput sa imi curga nasul si sa imi fie greata.

Pt Mr. G starea s-a agravat si pe 2 aprilie noaptea s-a dus la urgente pentru ca durerea de gat era insuportabila. Plus ca nu putea sa inghita si sa vorbeasca. Medicul l-a batut prieteneste pe umar, i-as pus Covid-19 si l-a trimis acasa cu un tratament preventiv ca sa evite supra infectii.

Repet, fara febra. Si repet, tocmai pentru ca nu eram in stare „serioasa”, nu am fost testati.

7-8 aprilie – Mr G a revenit la normal (ati retinut ca a durat aproape 2 saptamani, da?!)

9 aprilie – pentru mine a fost ultima zi cu paracetamol, dupa 2 saptamani zilnic. Inca mai aveam un deget cu vasculita si „probleme” cu ochiul.

Intre timp, sa stiti ca si doi din cei 3 porcusori au dezvoltat simptome respiratorii. Cei mai in varsta si pe care ii atingem cel mai des. In 7 ani de cand avem porcusori, inclusiv unul care a murit de pneumonie, nu am avut asa patanie. Nici ei nu au fost testati pentru ca nu am mai indraznit sa merg la veterinar. Mai ales ca fusesem exact pe 25 martie cu unul din ei (si era teafar!).

Ideea e ca Covidut nu inseamna doar tuse seaca, febra, lat la pat, gust pierdut. In Germania s-au raportat cazuri testate pozitiv doar cu oleaca de diaree si oleaca de febra. In Italia s-au raportat vasculitele pentru prima data. Sunt cazuri „doar cu” faringita si obosela.

Statistic vorbind, 81% din noi nu il fac sau il fac in forme „usoare” incat nu necesita spitalizare. Tot statistic vorbind, cam 70-80% dintre noi il vom face. Dar doar 19% dintre cei afectati vor ajunge la spital. Si din restul cazurilor, posibil ca nici macar jumatate sa nu aiba simptomele „clasice” de tuse seaca, febra mare si sa fie lati in pat. Nu e nevoie sa ma credeti pe mine, intrebati prietenii medici, daca ii aveti.

Adica exista multe persoane infectate care nu prezinta simptomele „clasice”. De cei asimptomatici nu mai spun.

Ganditi-va numai ce inseamna sa mergi cu degete din care „curge limfa” la piata si sa atingi nu stiu cate legume sa vezi daca sunt bune. Ca doar nu ai nimic, decat o infectie la o unghie. Cu cat il dati la mai multi, cu atat cresc sansele ca sistemul sanitar sa fie supra aglomerat. Sau ca oameni dragi voua sa aiba nevoie de terapie intensiva. Si sa nu aiba parte de ea, pentru ca e deja ocupat sau pentru ca nu mai sunt echipamente.

Ganditi-va cum ar fi fost ca toate simptomele noastre sa fi cazut in capul unui diabetic. In cel mai fericit caz si-ar fi pierdut doar cateva degete.

Ganditi-va cati oameni din Romania sufera de co-morbiditati.

Scurt rezumat: Nu uitati ca puteti fi purtatori asimptomatici sau cu simptome care nu se incadreaza in cele „clasice”. Cel mai sanatos e sa pastrati distanta sociala.

NB: Nu ne panicam de la 3 bube sau o conjunctivita. 🙂 Pot fi doar 3 bube, nu Covidut. Dar urmarim alte simptome si pastram legatura cu medicul de familie. Si daca avem nevoie de ajutor medical specializat, nu ezitam sa mergem la medic. Inca putem sa murim si din cauza „bolilor normale”, nu au intrat in pauza doar pentru ca se plimba Covidut liber.

In loc de incheiere, va rog sa nu incerati sa ma diagnosticati. 😀 Deja, pe langa medicii de care vorbeam mai sus, m-a diagnosticat contabila cu alergie, mi s-a sugerat si ca ar fi gura-mana-picior. In plus, eu mi-am oferit trei alte variante: 5 viroze in acelasi timp si insirate, am luat-o pe ulei de la carantina, is bolnava coapta de la altceva.

In final, va jur ca nici nu mai conteaza pentru voi daca noi l-am avut sau nu, daca ne dam mari sau doar interesanti. Conteaza ca se poate manifesta si altfel decat tuse seaca, febra si oboseala. Conteaza ca poti sa fii pe picioarele tale cu simptome lejere sau chiar fara si sa il dai altora mai putin norocosi care ar putea sa moara de la el.