Strategia mea pentru a lucra de acasa cu doi copii langa mine

Un fel de preambul…

  • Am un job care poate fi facut de acasa doar intr-o anumita masura. Pentru partile care nu pot fi facute de acasa, voi trece pe la birou o data pe saptamana cand sunt sigura ca nu e nimeni acolo.
  • O parte din sarcinile de serviciu pot fi indeplinite la orice ora, altele trebuie facute in timp real in timpul orelor normale de program.
  • Am doi copii de aproape 3 si aproape 5 ani care, din fericire pentru mine, nu au fise de facut. Educatoarele nu ne bombardeaza pe Watsapp si nici grup al parintilor nu avem in care sa ne dam rotunzi cate litere a mai invatat copilul stand in carantina.
  • Cum, necum, copiii astia doi reusesc sa se mai joace si fara mine calupuri de cate jumatate de ora macar.

Joi si vineri am muncit de acasa, cu Mr G acasa cu noi. A fost… dificil. Asa ca pentru azi, cand sunt singura cu ei, am incercat o alta strategie.

Muncesc din picioare. Am pus laptopul pe o etajera si efectiv scriu emailuri, fac plati si tot tacamul stand in picioare. (Am constatat ca in momentul in care ma asez pe canapea cu laptopul in brate, copiii sunt la propriu in capul meu. Asa, ma lasa relativ in pace.)

Chestiile care nu necesita reactii in timp real, dar care necesita timp neintrerupt si concentrare, le fac noaptea dupa ce se culca ei. Sunt chiar mai productiva decat as fi la munca cand in mod normal sunt intrerupta de macar 3 ori intr-o ora.

Muncesc in reprize. Incep mai devreme decat „normal”, cat ei au inca bateriile incarcate. De cum incep sa miorlaie din diverse motive, iau o pauza si stau cu ei. Am observat ca daca ma joc un pic cu ei, apoi am macar jumatate de ora de munca (relativ) nenintrerupta.

Practic asultarea activa. Adica cu o ureche sunt la ei. Raspund cu „da, iubi” si alte fraze neutre astfel incat sa poata fi acceptate de amandoi in diverse situatii. LOL, m-am smecherit. 😀

Practic si participarea activa. 20 de secunde sa „repar” un lego e mai eficient decat sa ignor si sa urmeze o criza de 20 de minute. Risc management. 😀

Televizorul (asta include tururi virtuale la muzee, teatru, desene, documentare) in afara programului normal de privit e un fel de ultima resursa cand am o urgenta si nimic altceva nu mai functioneaza sau nu mai am eu rabdare. Nu de alta, dar daca ii cuplez la TV cat e ziulica de lunga seara nu-i mai culca nimeni fara istericale (din toate partile) si nici eu nu mai apuc sa muncesc.

Activitati pe care le pastrez in cap pentru pauzele cu ei: cursul de dans al Malvinei care are ceva tutoriale on line, sport dupa tutoriale de pe YouTube, dans liber pe muzica rock. (Bricolaje, desenat, lego, colorat cu creta pe peretele de la balcon etc. – se descurca si singuri, nu au nevoie de asistenta.)

No, incercati. Poate merge si la voi. Clar o sa fie si zile alan dala, si momente de criza, dar sper sa functioneze in majoritatea timpului.

Bafta si stati sanatosi!

 

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.