Ioi! A trecut aproape o luna de cand nu am mai scris pe aici. Nu ca nu as fi vrut, doar ca nu am mai avut nici timp, nici energie.
Finalul de an 2019 a fost… cum a fost. Adica ocupat, aglomerat, pe fuga. La evaluarea anuala de la job, cand m-au intrebat cum a fost 2019 am spus spontan „obosit”. Voiam sa spun ca eu sunt obosita, mi-a iesit altceva. Dar au inteles sefele. Nu ca nu ar fi stiut.
Dar macar pe final de an am avut doua saptamani pline cu copiii. Doua saptamani in care am reusit sa intalnim cativa romani care sa se minuneze de picioarele goale ale Malvinei „pe frigul asta”. I-am intalnit chiar si pe coclauri…
Si am incheiat apoteotic cu o poveste cu paduchi. Bine, asa am si inceput 2020, dar va scriu alta data despre asta. 😀
Ideea e ca pentru 2020 imi doresc sa incetinesc. Pur si simplu sa incetinesc, ca altfel o sa fiu nevoita sa pun o frana brusca si nu cred ca e bine. Din pacate pana pe la finele lui ianuarie nu prea e posibil. Dar incerc, incerc.
Cat am fost in vacanta a fost relativ liniste la mine in cap pentru ca nu aveam cum sa iau programari, sa planific operatii, sa x si y. Nu de alta, dar nu aveam agendele dupa mine. De ieri dimineata iar a inceput bzzzzzz bzzzzzz bzzzzzz in capul meu. Caut butonul de dat mai incet si nu il gasesc.
Sa fiti sanatosi si luati-o mai incet. Ca tot la finish ajungem cu totii.
La mulți ani, Mirona. Stiu cum e sa simti o frâna bruscă si iti doresc sa nu ai parte de ea.