Dragul meu Gulie, blondul vesel, a inceput sa rescrie limba romana. Cu inversunare. Indiferent ce ii spunem noi.
– Mama, ia uite un balen. Un balen inaoata!
– Glad, o balena inoata.
– Un balen inoata in apa. Rece apa.
– Glad, e „o balena”. O balena inoata.
– Mama, NUUUUU. UN BALEN. UN BALEN.
– Mama, uite, Glad a crescut mic!
– Adica Glad a crescut mare. Noi crestem. Nu crestem mari sau mici, dar cand crestem devenim mai mari.
– Da, Glad a crescut mic.
– Glad, ai crescut mare.
– NUUUU, Glad a crescut mi! Crescut mic! Mic mic!
– Hai sa urcam cu liftul.
– Da, urcam jos! Hi hi!
– Glad, urcam cand mergem sus, la etaj, acasa. Coboram cand mergem in jos, la parter, sa iesim din bloc.
– Glad urca jos! Urcam jos!
No, pe langa toate astea, baietelul vrea sa sa zboare sa atinga cerul si sa se urce in varful bradului. Dap, am facut deja bradul, asa sa imi ajute toti zeii cunoscuti si necunoscuti.
Ma duc sa le scriu la cei de la Academia Romana sa ia in considerare sugestiile copilului. Sa il incurajam sa se exprime liber, zic.
Exprimarea libera este foarte importanta!
Sa fiti sanatosi si la cat mai multe sarbatori frumoase!