Candva, cand era Malvina inca in burta mea, m-am setat sa am asteptari minime de la mamicie. In sensul de ce poate fi mai rau, la aia ma astept – nopti intregi nedormite, alaptare cu sange, mers la urgente, virusuri si bolesnite de copii fara numar, tantrumuri de dimineata pana seara etc. Intelegeti voi…
Cumva, undeva, am realizat ca asteptarile mi-au fost depasite in bine. Va dati seama ce relaxare?! 😀
Dar nu m-am lasat si, inainte sa il nasc pe Glad, am refacut lista cu tot ce ar putea fi mai naspa. La el a fost si mai chill, e alt temperament. Ba chiar azi noapte a dormit fara sa ma/se trezeasca. Imi setasem un fel de deadline al rezistentei aceeasi varsta la care a dormit M o noapte fara treziri si as mai fi avut de asteptat vreo cinci luni(tze).
No, cu somnul la noi a fost intotdeauana dificil. Solutia cea mai avantajoasa pentru nervii tuturor a fost ca eu sa dorm cu Malvina. Cand s-a nascut Glad, desi poate el nu ar fi avut probleme sa doarma singur, implicit a aterizat in pat cu noi. Si uite asa am ajuns la onorabila varsta de 2 ani jumate si 4 ani jumate si 36 de ani jumate sa dormim inca claie peste gramada, la propriu.
De vreo cateva luni am cochetat cu ideea de a lua un pat separat in care sa incurajez vreun copil sa se mute. Oricare. Eu imi spuneam ca poate Glad, caci Malvina mi-a spus cu gura ei ca nu vrea sa doarma fara mine. Am tot ezitat si amanat pana in octombrie cand am spart cardul de credit si le-am luat un pat la mezanin in ideea ca jos pastrez le mise-en-place existent, adica cele doua saltele care constituie un pat king size. MA gandeam ca daca tot o sa dormim claie peste gramada, sa nu micsorez suprafata. 😀
Am fost oleaca parsiva si am luat si un cort roz de pus peste pat, ca la amandoi le place rozul. Sa ii incurajam, zic.
Si surprize, surprize fara Andreea Marin! In prima seara amandoi copiii au declarat ca ei dom sus. Impreuna. Va dati seama ca nu am crezut astfel de declaratii. 😛 Numai ca s-au tinut de cuvant.
Mai pe scurt, ca trebuie sa mai ajung pe undeva, de cand a venit patul, amandoi s-au cullcat sus. In primele nopti Malvina se mai trezea, imi spunea ca se sperie, se asigura ca sunt acolo si se culca la loc. Glad s-a trezit ca de obicei, uneori il readormeam sus, alteori venea jos peste mine. In prima noapte cu stridor l-am tinut eu jos ca sa stea la verticala sa respire mai bine.
Si azi noapte mari minuni se intamplara, au dormit amandoi lemn pana dimineata. M-am trezit la 6:40 si nu imi venea sa cred.
Ce voiam sa va spun de fapt e ca asteptarile minime se traduc in nervi minimi si realizari maxime. In cazul meu, normal. Clar ca aceste retete nu fucntioneaza in toate familiile. Dar sa stiti ca vine o vreme cand nu se vor mai trezi noaptea. Sau nu va vor mai trezi. 😀
Jurnal de Belgia 