Copilul mic si mersul la urgente

Rar mi se intampla sa vizitam urgentele pentru urgente cu adevarat. Ni s-a intamplat recent, si cu un adult, si cu doi copii. Si as vrea sa impartasesc niste „reguli” pe care, poate, medicii, le explica mai greu din cauza deficientelor cu care comunica. 🙂 Fara suparare.

UNU si cel mai important. Cand aveti un copil mic, inca de la nastere, intrebati medicul curant (pediatru sau medic de familie) ce constituie urgente cu adevarat de mers la urgente. Faceti lista, luati-va timp si scrieti, chit ca poate medicul se enerveaza. La 6 luni, un an, 2 ani reactualizati lista impreuna cu medicul pentru ca temperatura de mers la urgente difera la 3 luni fata de 9 luni sau 2 ani.

O sugestie pentru pediatrii si medicii de familie: faceti o lista, pe varste, cu momentele in care este de fugit la urgente. Printati si oferiti din oficiu parintilor care va trec pragul. Ajutati si parintii, care au un check-list, si colegii de la urgente. (Stiu ca se poate pentru ca am primit in Belgia la iesirea din maternitate pentru copilul mic de 0 – 6 luni.)

DOI si tot important. Daca nu e cazul chiar de mers la urgente, stapaniti-va stresul vostru si curiozitatea de „oare ce o fi” pana a doua zi cand puteti ajunge la un medic cu cabinet. Luat pe sus copilul in toiul noptii si carat la urgente, unde sigur intra in contact cu alti crocobauri, este un factor de stres imens pentru organismul lui deja bolnav. Puteti face mai mult rau decat bine.

E despre copil, nu despre anxietatile noastre!

TREI, despre timpii de asteptare la urgente. Cand ajungeti la urgente se face un triaj si cazurile primesc un cod. Prioritate nu are musai un copil, cat un caz mai urgent. Ca daca ai un adult cu insuficienta respiratorie cu siguranta e mai urgent decat un bebe de 9 luni cu otita. Inainte sa va enervati si sa pufniti, nu uitati ca nu sunteti medici si nu puteti evalua din ochi „simptomele” tuturor celorlalti pacienti de la camera de garda.

Mai mult, credeti-ma pe cuvant, ca daca ar fi copilul vostru cu insuficienta respiratorie, nu v-ar conveni absolut deloc sa intre altul cu otita inainte. Ganditi-va ca ati putea fi voi in locul celuilalt care are nevoie mai urgent de atentie medicala.

PATRU, despre rolul medicului si echipei de la urgente. Treaba echipei de la urgente este de a stabiliza pacientul, de a se asigura ca poate merge acasa fara riscuri majore sau sa il faca pachet sa il interneze „pe sectie” daca e cazul. In mod normal, ar trebui apoi sa va prezentati la control la medicul curant pentru a constata evolutia.

Medicul de la urgente prioritizeaza pentru ce v-ati dus, nu va face un bilant complet de sanatete. Nu e treaba lui sa va asigure suport psihologic, sa va sufle sub coada sau mai stiu eu ce. Prioritatea lui e sa stabilizeze toti pacientii care se prezinta la urgente. De aia, poate, medicul ala vi se pare pe fuga, lipsit de empatie, superficial etc.

(Daca ma duc cu copilul pentru ca il doare urechea si face febra mare de 2 zile, primul lucru o sa il verifice de otita, in nas si gat. Daca se confirma diagnosticul evident, putin probabil ca o sa inceapa sa il masoare, cantareasca, palpeze abdominal etc. Cu siguranta nu ii face sumar de urina. Daca peste trei zile ma duc la pediatru ca tot nu trece si apare si o infectie urinara, nu e vina medicului de la urgente. Ne este necesar sa gasim un vinovat ca sa putem scoate anxietatile din noi, dar sa stiti ca medicul ala chiar nu are nicio vina.)

Credeti-ma, va inteleg ca va sta inima in gat pentru copilul vostru. O patesc si eu. Doar ca incerc sa fac mereu un pas in spate sa evaluez daca chiar e cazul sa tarai copil la urgente sau daca chiar e cazul sa ma inflamez ca asteptam de trei ore.

O viata cu cat mai putine urgente va doresc.

4 gânduri despre „Copilul mic si mersul la urgente

    1. Cu Malvina am ajuns pentru durere acută de ureche. Ea face un fel de dopuri de ceară care îi ating timpanul. Știm de astea. Și avea și o otită seroasă. Se plângea de durere foarte mare și ne-a fost tea să nu fi dat în otită acută sau să fie afectat timpanul. Nu a fost cazul, erau doar dopurile alea. Cu Glad am ajuns pentru stridor. Avea nevoie de intervenție de urgență. Cu M am mai fost și când a avut sinovită petru că era vacanță și medicul nostru nu era, alt medic nu era disponibil.

  1. Am cautat despre stridor. Putin inspaimantator, dar nu pare grav daca se actioneaza. Va doresc sanatate! Stiu cum e sa ajungi cu copilul la urgente.
    Keep up the good work!

    1. MArtina, noroc ca ma avertizase o amica medic ca ar putea sa apara. E inspaimantator in sensul ca trebuie mers rapid la medic si ca totul se petrece val vartej. Copilul era speriat. Dar echipa a fost foarte ok, chiar daca nu sunt specializati pe pediatrie, si l-am linistit pana la urma.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.