De ce?

Am fost intrebata de ce ma expun. Si mai ales de ce scriu despre copii. Am zis ca sa raspund tot public, ca sa ramana pentru posteritate.

In primul rand, repet: nu luati totul ca atare. Unele lucruri sunt „umflate” artistic ca sa atraga atentia sau ca sa exprime mai bine ce vreau sa spun.

In al doilea rand, iar repet: asa putin din viata noastra e aici…

Acum sa raspund si la intrebare. In particular de ce am scris despre chilotii lu’ fii-mea.

Pentru ca stiu ca sunt copii de 2 – 5 ani pedepsiti si chiar plesniti pentru ca se scobesc in nas. Fereasca zeii si alinierea planetelor sa isi manance cumva mucii de fata cu parintii, ca jar mananca. Daca mai au loc in gura de muci.

Pentru ca stiu ca sunt copii de 2 – 5 ani pedepsiti si chiar plesniti pentru ca vorbesc mult cu „caca” si „pipi”.

Pentru ca stiu ca sunt copii de 2 – 5 ani imbracati cu forta in ce vrea mama. Copii care nu sunt lasati sa decida daca le e frig sau cald, stie parintele mai bine. Copii care nu au dreptul sa aiba preferinte, care nu au dreptul sa se planga de incaltarile incomode.

Pentru ca stiu ca exista multe alte categorii in plus fata de astea.

Si pentru ca as vrea ca parintii acestor copii sa inteleaga ca unele comportamente sunt specifice varstei, ca se pot impune limite care lasa libertate si copilului, dar care protejeaza si rusinea parintelui.

Si, in general, scriu pentru ca stiu ca la un moment dat o postare sau alta ajuta pe cineva.