Jur ca atunci cand te transformi in parinte descoperi ca ai valente nebanuite. Unii reusesc sa se miste prin camera copilului adormit de parca ar incerca sa treaca prin sistemul de securitate de la Luvru, altii functioneaza perfect cu doar doua ore de somn pe noapte, si ala intrerupt, altii devin din ce in ce mai eficienti pana cand isi dau seama ca fac 4 joburi in 24 de ore si tot mai au timp.
Azi o sa va povestesc de recent descoperitele mele aptitudini de ninja. Prima istorie nu o doresc nimanui, dar v-o povestesc ca sa trageti invataminte. Si pentru ca nu suntem toate mamele perfecte si tampenii se intampla, macar asta poate nu vi se intampla voua. Pe a doua v-o povestesc pentru ca e amuzanta si sper sa rad bine cu fii-mea peste vreo 20 de ani cand ne amintim de astea.
Asadar, prima bucata, o tampenie monumentala.
Glad adora sa sparga intre masele alune, caju, nuci etc. Adica fix chestii care se recomanda sa le dam ca atare copiilor doar dupa trei ani. Pentru ca inainte de trei ani, oricati dinti ar avea, nu au si capacitatea de a se concentra destul pe o sarcina ce cere astfel de analiza ca sa evite un risc. Bine, ca orice capacitate, la unii apare mai devreme, la altii mai tarziu, dar trei ani e considerata o varsta sigura pentru asa ceva.
Revenind la Glad… O vede pe Malvina si ne vede si pe noi rontaind, vrea si el. Ca si la Malvina, regula a fost de la bun inceput ca doar cu mine de fata, ca eu am facut cursul de prim ajutor si stiu cum sa ii rup coastele in mod organizat in caz de duamnii feri. Si am zis ca ii dam doar caju, ca ala e mai moale. Toate bune si frumoase, mai ales ca baiatului ii placea sa le sparga intre dinti si apoi le scuipa.
Noaptea mintii nu are varsta si apare cand te astepti mai putin. Repet, sper sa va ocoleasca! Iau copiii de la cresa si scoala intr-o zi. Glad foarte morocanos, plange, nu vrea in carut. Urla de-a dreptul si de-a stangul. Reusesc sa il conving doar lasandu-l sa stea pe locul din fata (ce negocieri am dus cu Malvina pentru asta nu se povesteste aici) si accept sa nu ii pun centuri, ca doar facem doar 5 minute pana acasa, pe trotuar. Mai mult, gasesc in rucsac la Malvina cateva nuci de macadamia ramase de la gustarea ei. Care nuci nu-s la fel de moi ca un caju, dar stiam ca le rontaie si apoi le scuipa, deci am zis ca suntem ok.
Mergem tacticos inspre casa, el nu mai urla, eu cu inima in gat ca baietul nu are centuri. Ajungem acasa, ne urcam in lift, ne dam jos din lift. Adica eu scot carutul si ii vad fata, gura mare si efort de a respira. Asa pe silentiot. Scot copilul din carut multumind prostiei proverbiale ca nu are centuri. Stau intr-un picior cu celalalt flexat in aer, pun copilul cu fata in jos si inclinat cu capul tot in jos pe piciorul flexat, ii trantesc cu obida un pod de palma intre omoplati si respir si eu cand vad nuca de macadamia pe cimentul din hol. Toate astea in mai putin de 30 de secunde. Timp in care Malvina m-a intrebat de vreo 5 ori „mama, ce are Glad?”.
No, sa nu faceti ca mine! Niciodata! Povestea asta e cel mai urat exemplu de „asa nu” pe care il am. 😦
Acum ca m-am spovedit cu asta, sa va mai zic una, dar promit ca asta e amuzanta.
Malvina, patru ani, perioada de obsesii si deranjuri extreme. Una din cele recente – i s-a pus pata pe o singura pereche de chiloti. Sunt verzi si singurii care nu o deranjeaza. Desi mai are 3 perechi din fix acelasi material si fix aceeasi croiala, doar ca alte culor, ailalti o dernajeaza groaznic. Cei verzi nu. Deci ii poarta doar pe aia.
Orice incercare de a o convinge ca trebuie spalati se lasa cu urlete ca sunt „ai mei preferati, nu ai voie sa ii atingi!”. Am reusit si am convins-o intr-o seara, dimineata i-a gasit uscati, dar o deranjau. Groaznic. Maxim, am spus. Chiar si cand trebuie ea sa faca baie, e cu cantec ca cica daca ii da jos si ii repune o deranjeaza. Logic, nu?!
Chilotii aia trebuie spalati, ca doar nu o las sa ii poarte nespalati „multi, multi ani”, cum i-ar placea ei. Deci cum facem?! Pai, asteptam sa adoarma copilul. Dezbracam usor copilul de chiloti, noroc ca doarme doar in chiloti si dezvelita. Spalam chilotii la mana. Pornim caloriferul si punem chilotii la uscat, ocazie cu care se fac si la noi in camera 21 de grade. Mai inspre dimineata asa, cand se trezeste Glad sa suga si chilotii sunt deja uscati, se opreste caloriferul si se inbraca copilul incetisor cu chilotii.
Copilul se trezeste dimineata si nici habar nu are ca i-au fost spalati chilotii peste noapte. Miseleste. Culmea, nu o deranjeaza.
Sa stiti ca am mai cautat o pereche de chiloti fix asa, nu am mai gasit. Azi dimineata ma intrebam cu groaza ce o sa ne facem cand se rup.
Ma intorc la viata mea obisnuita, sper sa nu mai fiu ninja multa vreme de acum incolo.
Jurnal de Belgia 
am patit la fel cu mentosane cand eram copil. cred ca i-am spus fetei de sute de ori sa manance nemiscata. traumatizata experienta…bine ca ai fost pe faza.
Al meu la 2 ani s-a facut albastru la fata, o stafida mare il sufocase. Am facut fix ca tine, l-am pus pe genunchi si l-am pocnit pe spate de a zurat pe podea stafida. Am tremurat de soc tot restul zilei.
Amuzant cu chilotii, nu pot sa cred ca ii spalati pe ascuns 😂😂😂
i-am facut baie cu tot cu tricoul preferat. L-am uscat si a2a zi luat. Zau, prefer o solutie din asta, neortodoxa, si o seara linistita si plina de rasete.
Dar la inecaturi nu imi mai aduc aminte cum o fost si ce facui, decat ca am tremurat toata ziua. Copila a supravietuit.