Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Despre doua patuturi minunate

Disclaimer: Aceasta nu e o postare pro co-sleeping sau contra orice altceva. Este doar un pamflet despre cele doua patuturi care s-au perindat pe la noi prin casa. 

Inainte sa se nasca Malvina stiam eu ca copiii mici dorm in patutul lor. Asa ca am luat patut. Din fericire cel basic de la Ikea, ca se asorta cu patul nostru.

Apoi s-a nascut Malvina. Si in orice pozitie am incercat patutul ala (il transformasem in co-sleeper si era atasat de patul nostru) tot ace ascunse a avut in el. Pentru ca Malvina a decis ca cel mai bine se doarme lipit de alt om. Si acum tot asa doarme.

Pana la urma patutul nostru a servit pe post de depozit de haine spalate, depozit de plusuri, bariera de pat sa nu cada copila etc.

Am incercat si sa o mutam in camera ei cu patutul ala. Am sfarsit demontand patutul si luand o saltea de o persoana ca sa dormim impreuna.

Cum ne-am hotarat sa avem un al doilea copil, am zis sa pastram patutul. Poate cu al doilea avem mai mult succes. Dupa 10 luni de „poate vine barza” am pus patutul de vanzare si a si plecat in doua ore. Cam a doua zi am ramas gravida. Ma gandesc ca daca pastram patutul nici acum nu l-am fi avut pe Glad.

Pe la nu stiu cate luni de sarcina, vreo 4 asa, ne-am mutat inpoi in dormitorul mare. Si am zis ca merita incercat cu un alt patut. Un co-sleeper autentic, mai mic decat un patut normal si facut special sa il atasezi la pat. Am si gasit unul la mana a doua in care chiar dormise un copil, deci sigur nu avea ace sau cuie care sa deranjeze.

De cum l-a vazut Malvina a decis ca e patutul ei. In gandul meu „no, stai ca e bine!”. Da, era al ei ca sa se joace, nu ca sa doarma. A dormit in el fix 3 ore, exact cat sa imi dea mie sperante desarte.

S-a nascut Glad, am venit acasa cu el si baietul dadea semne ca nu e musai sa doarma lipit de om ca si sora-sa. Malvina, hai sa il punem pe Glad in patut, e patutul lui. Nuuuuuuu! A trebuit sa iau o decizie intr-o fractiune de secunda: ori se apuca fata de facut o criza la 10 seara si nu mai doarme nimeni veci, ori pun baiatul sa doarma in patul mare si reluam negocierea a doua zi. Imi era somn, cezariana durea… Logic ce am ales. :)))

Pe la trei luni ale lui Glad ne-am mutat. Am pus doua saltele mari pe podea, bariera sa nu cada Glad chiar si de le (ne)inaltimea aia (tot a reusit sa cada din pat de cateva ori in doi ani) si patutul in camera in speranta ca vreo careva s-o simti atras de el. Da, sigur! Amandoi. Ca sa isi culce plusurile.

In septembrie anul trecut am dat si co-sleeperul. Cu imprumut. A dormit un bebe mic bine mersi in el pana s-a mutat in camera lui. Acum asteapta alt bebe, in alta familie. A devenit un co-sleeper plimbaret. Ma gandesc sa il recuperam la un moment dat si sa li-l fac birou. Drept amintire a patuturilor in care nu a dormit nimeni.

Sau il pastram pentru nr. 3, care poate va sa vina daca trecem cu succes prin procesul de adoptie. Ca na, cica copiii veniti pe aceasta filiera sunt deja obisnuiti sa doarma in patut. Doar ca, probabil toate schimbarile o sa il debusoleze si s-ar putea sa caute fix ce i-a lipsit, adica lipeala de un om. Si o sa sfarsim claie peste gramada intr-un pat. Pardon, pe saltele pe jos…

Noi sa fim sanatosi, ca somn s-o mai gasi. Si daca tot nu avem bibelouri prin casa, macar avem patuturi. 😀

 

Reclame

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.