Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Problemele nu cresc odata cu varsta. Nici ale parintilor, nici ale copiilor.

Azi am avut o conversatie cu o alta mama. Ea mama de bebelus de cateva sptamani, eu mama de toddleri. Normal ca am vorbit despre copii, ca ea nu are (inca) porcusori de guineea.

Si ii povesteam eu despre o anume problema pe care o are Malvina in aceasta perioada. Si se uita la mine si imi zice (parafrazez) „Oau! Credeam ca devine mai usor cu varsta ca asa mi s- zis”.

Pe de alta parte, eu am auzit de destule ori „copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”. Adica no, stai ase ca sa vezi ce te asteapta daca tu crezi ca tantrumurile sunt o problema!

Recunosc, cred ca am scos si eu cateva perle de genul asta pe gura. Doar ca azi, in momentul conversatiei, am avut punctul meu de Evrika! Si sa impartasim, ca tare am impresia ca perpetuam prin niste clisee lingvistice o stare de abureala aparenta care doar la probleme mai mari duce.

Asadar problemele nu cresc odata cu varsta.

Problemele copiilor nu devin mai mari doar pentru ca ei au crescut. Colicii unui bebelus sunt la fel de durerosi ca si sensibilitatea senzoriala la patru ani sau ca si furtuna hormonala cu intrebari asupra identitatii din adolescenta. Problema de ACUM este PROBLEMA. Nu e nici mai mare, nici mai mica. E doar alta.

E ca si cum as compara problemele mele cu ale altcuiva. Fiecare isi simte problemele ca pe o povara pentru ca sunt ale lui si asta e mersul lucrurilor.

Pe de alta parte, problemele parintilor raportate la problemele copiilor nici nu cresc, nici nu descresc, tot la fel raman. Nu de alta, dar cand copilul tau are o problema, tu tot neputinta si disperare o sa simti.

Fie ca nu ii poti alina nicicum colicii, fie ca il deranjeaza hainele, fie ca are reflux, fie ca e supus bullingului la scoala, fie ca l-a parasit gagica, copilul tau sufera si tu nu poti face nimic concret. Si plansul lui sapa in creierul si sufletul tau.

Totusi, parca devine mai usor. Nu ca s-ar schimba ceva in ecuatie, poate doar ca apuci sa dormi mai mult cand au iesit din bebelusie. Dar pe parcurs inveti sa accepti cumva ca nu ai ce face. Si ca oricat te-ai strofoca, pana la urma de ei si corpul / creierul lor tine sa iasa din problema.

Concluzia e ca ar trebui sa ne oprim din oferit sperante false sau din speriat parintii apropo de viitor. Mai bine ne abtinem si oferim o imbratisare. Probleme nici nu cresc, nici nu scad, doar sunt altele.

Reclame

Un gând despre „Problemele nu cresc odata cu varsta. Nici ale parintilor, nici ale copiilor.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.