Jurnal de Belgia

Totusi, o explicatie pentru tacere

Eu cand tac, nu tac… Adica nu pot sa tac, ca doar seman cu partea feminina din familie. Plus ca daca nu am fost ascultata atatia ani, amu’ profit ca s-o inventat Internetul si ca nu imi taie nimeni blogul si vorbesc singura pe aici.

Asadar si prin urmare, tac din vreo trei motive.

Primul. Ma uit la seriale pe Netflix. Cum nu am cum sa fug de acasa pentru trei zile de singuratate, scap si eu unde pot, adica in telefon la seriale. Astept sa termin seria asta si iau o pauza, ca imi omor neuronii. Bine, e o stare indusa si am nevoie de ea cam o data pe an. In alta forma, dar fac ce pot cu ce am.

Ce treaba au serialele? Pai de la atatea flashuri in ochi, dorm „si mai bine” decat de obicei. Asa ca sunt cam cu creierul congelat… Deci redirijez energia de la blog inpre job si plozi.

Al doilea. M-o lovit contabilitatea in cap. De vreo doua saptamani verifc munca contabilului la munca si cotrobai prin facturi dupa cateva centime. Ca eu is obsedata si nu pricep cum poti inregistra 123,45 in loc de 123,67 si ca apoi, cand nu iti ies 22 de centi, o dai din condei si adaugi o linie cu „diferente” de 0.22 €. Mai ales ca nu vorbim de sute de facturi!

Asa ca stau si buchisesc pana imi ies creierii si ochii din cap. Noroc ca am si Excel. Dar nu prea mai am chef si de parole, parole.

Si al treilea e ca mai fac ceva munca de cercetare si pentru doua proiecte personale. Si asta imi cere si ocupa timp.

Si ca sa nu inchei asa scurt, sa v apovestesc despre relatia mea cu contabilitatea.

Mama contabila. Matusa contabila. Pe rand, am locuit cu fiecare din ele in casa. Viata mea era plina de hartii si hartiute, de chitante si facturi, de balante si bilanturi, ca pe vremea aia inca se facea totul pe hartie.

Oameni buni, mi se acrise de hartoage. Si de bilanturi facute pe ultima suta de metri. Mi-am promis ca nu ma fac contabila veci.

Apoi m-am mutat in Belgia, mi-am facut pfa si mi-am tinut contabilitatea singura. Nu aveam hartiute aiurea prin casa, nu imi dispareau centime de pe hartii, nu am ratat termene limita.

Apoi am acut copii si mi-am inchis pfa-ul. Dar am ajuns sa colaborez cu un contabil la munca. Si mi-am dat seama ca de fapt si de drept nu contabilitatea imi displace, ci dezorganizarea.

Va pup pe palarie de Sf Valentin! Ma duc sa imi iau plozii de la cresa si scoala.

Reclame

2 gânduri despre „Totusi, o explicatie pentru tacere

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.