De ce sa NU ne batem copiii

 

Iar si iar despre asta. Nu de alta, dar ieri am vazut la Printesa Urbana pe pagina niste extrase dintr-o carte publicata si vanduta si recomandata in Romania in care bataia era preamarita. Si autorul (despre care ma abtin sa omit opinii) explica el cum bataia ii ajuta pe copii sa nu se mai simta vinovatii.

NB: Printesa Urbana nu e de acord cu aceste recomandari. A publicat pasaje cu contra argumente. Cat i-a crescut tensiunea scriind postarea numai ea stie. Eu stiu cat de trista m-am simtit eu vazand ca exista asa ceva pe piata.

Asadar, de ce sa NU ne batem copiii?

In primul rand pentru ca e ilegal. Inclusiv in Romania. De tarile vestice nu mai spun. Singura tara in care nu e ilegal e SUA. Dar acolo psihologii considera ca pedepsele fizice aplicate copiilor reprezinta deja o problema de sanatate publica.

Da, stiu, multi isi palmuiesc si perciunesc copiii si nu patesc nimic. Dar poate s-o gasi vreo debila ca mine care o suna la Protectia Copilului cand va vede si iaca bai pe capul vostru! Apoi o sa postati disperati pe Facebook ca v-or luat norvegienii copiii. (Sunt doar ironica, asa ceva nu se intampla in lumea reala.)

Si ca sa clarificam – palme la fund si perciunit este violenta impotriva copilului. In acceptiunea legii si a psihologilor si a lucratorilor sociali.

In al doilea rand, pentru ca exista sute de studii psihologice facute de vreo cateva zeci de ani incoace care demonstreaza ca „bataita” are doar efecte negative, niciunul pozitiv.

Unii care se plictiseau s-au apucat ei sa studieze efectele agresiunilor parintilor asupra copiilor. In mod sustinut. Altii, de prin alte tari mai cu scaun la cap si nu in carca dat cu putere, au pus cap la cap si au scris articole ample.

Culmea, nu sunt ascunse prin poduri sau beciuri prafuite. Nici scrise intr-un limbaj de neinteles pentru muritorul de rand. Si mai sunt si accesibile de pe orice telefon cu conexiune la Internet. Adica oau! Exista informatie, ce bine ca o evitam.

De pilda, in 2012 aparea articolul asta Physical punishment of children: lessons from 20 years of research care aduna 20 de ani de cercetari. Sunt referinte catre fiecare dintre ele, ca sa va convingeti ca-s facute cu cap, nu pe genunchi in spatele gradinii.

Cum sunt convinsa ca nu o sa aveti aplecare sa il cititi pana la capat, ca doar e mai simplu sa tragi o palma la fund, hai sa spicuim. In original cu traducerea mea cu tot, sa nu ziceti ca va mint.

Virtually without exception, these studies found that physical punishment was associated with higher levels of aggression against parents, siblings, peers and spouses.

Fara exceptie, aceste studii au aratat ca pedepsele fizice sunt asociate cu niveluri ridicate de agresivitate fata de parinti, frati, colegi si soti/parteneri.

a reduction in harsh discipline used by parents of boys at risk for antisocial behaviour was followed by significant reductions in their children’s aggression

o reducere in disciplina dura folosita de parinti asupra baietilor cu risc de comportament antisocial a fost urmata de o diminuare a agresivitatii copilului

These studies provide the strongest evidence available that physical punishment is a risk factor for child aggression and antisocial behaviour.

Studiile aduc evidente puternice ca pedepsele fizice sunt un factor de risc pentru agresivitatea si comportamentul antisocial al copiilor.

By 2000, research on physical punishment had expanded beyond its effect on child aggression. Studies were showing associations between physical punishment and mental health, physical injury, parent–child relationships and family violence in adulthood. One of the first such studies linked slapping and spanking in childhood with psychiatric disorders in adulthood in a large Canadian sample, and its findings have since been supported by an ever-growing number of studies. Physical punishment is associated with a range of mental health problems in children, youth and adults, including depression, unhappiness, anxiety, feelings of hopelessness, use of drugs and alcohol, and general psychological maladjustment.

Palmele la fund si palmele in general au fost corelate pozitiv cu boli psihice la varsta adulta. Pedepsele fizice sunt asociate cu probleme psihologice la copii, tineri si adulti, incluzand depresie, nefericire, anxietate, consum de droguri si alcool.

These findings are all consistent with the growing body of literature on the impact of adverse childhood experiences on neurological, cognitive, emotional and social development, as well as physical health. Although some studies have found no relation between physical punishment and negative outcomes, and others have found the relation to be moderated by other factors, no study has found physical punishment to have a long-term positive effect, and most studies have found negative effects.

O copilarie cu experiente negative are impact asupra dezvoltarii neurologice, cognitive, emotionale si sociale. Chiar daca unele studii nu au gasit nicio relatie directa intre pedepsele fizice si nerealizari, iar altele au concluzionat ca relatia este influentata si de alti factori, NICIUN studiu nu demonstrat ca pedepsele fizice au efecte pozitive pe termen lung si CELE MAI MULTE studii au gasit efecte negative.

Hai sa va dau un exemplu stupid.

Sa zicem ca eu o pocnesc pe Malvina din diverse motive. Ca nu sta pe scaun cum vreau eu, ca a varsat paharul cu lapte (desi la varsta ei poate nu are coordonare necesara sa nu il verse), ca a sarit de pe canapea, ca… Deci in capul ei se formeaza ideea ca daca celalalt nu face ce vreau eu, il pocnesc si face.

Glad ii face o trasnaie. Ea il pocneste. Eu o pocnesc ca sa o invat sa nu il mai pocneasca. Ea nu mai intelege nimic. Adica eu pot sa o pocnesc pe ea sa nu mai faca ceva, dar ea nu poate sa il pocneasca pe el in acelasi scop?

Si uite asa Malvina mea o sa isi consume energia sa inteleaga acest mecanism. Asta in loc sa invete un cantec nou, sa zicem. Sau trei cuvinte utile. Plus ca o sa isi formeze in creier niste sinapse batatorite care sa o ajute sa integreze aceasta dilema. Mai pe romaneste, pe langa ca o pocnesc, o mai ajut si sa piarda din IQ.

Dupa atatea studii si un exemplu stupid, mai luati de aici cu o palmuta un articol scris de un profesor de psihiatrie Why Physical Punishment Does Not Work. Nenea asta incearca sa ne explice de ce pedepsele fizice NU functioneaza.

Iaca extrase cu traduceri.

Studies show that children who are hit identify with the aggressor and are more likely to become hitters themselves, i.e. bullies and future abusers of their children and spouses.  They tend to learn to use violent behavior as a way to deal with disputes.

Copiii batuti se identifica cu agresorul si sunt predispusi sa devina ei insisi batausi, gen bullies sau abuzatori de parteneri si copii. Au tendinta de a folosi violenta pentru a-si rezolva disputele.

Meta-analyses of hundreds of studies document that physical punishment is associated with: verbal and physical aggression; delinquent, antisocial, and criminal behavior; poorer quality of parent-child relationships; impaired mental health; and later abuse of one’s own spouse and children. 

Pedepsele fizice sunt asociate cu: agresiune fizica si verbala, comportament antisocial si criminal, delincventa, relatii parinte-copil defectuoase, probleme de sanatate mentala si abuzul propriilor copii si parteneri la varsta adulta.

In incheiere… NU exista palma data cu dragoste. Agresiunea anuleaza iubirea in capul primitorului. Agresiunea repetata sub scuza iubirii se cheama boala psihica si se trateaza la psihiatru. 50 Shades of Grey e pentru adulti si implica consens.