Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Introspectie, anxietate, comportamente…

Teama mea cea mai mare, raportat la copii, e ca o sa-i „stric”. Ca vreunul din comportamentele mele fata de ei va lasa asa urme adanci si negative incat vor creste adulti disfunctionali care vor avea nevoie de psiholog ca sa fie bine cu ei insisi.

Na, ca am scris-o negru pe alb! La propriu tremura chilotii pe mine la gandul asta.

De unde anxietatea asta profunda? Pai din faptul ca a trebuit sa muncesc din greu ca sa fiu un adult „normal”. Pentru ca niciuna din relatiile mele din copilarie cu adultii de referinta nu a fost „normala”. Si nici nu este sau va fi vreodata. Asa ca I need to suck it up, cum ar zice englezul. Nu stiu cum ar zice romanul.

Paranteza. Normalitatea e o plaja larga, dar pentru mine a fi „normal” inseamna sa fiu un adult functional, autonom si independent inclusiv emotional, integrat in societate, fara comportamente deviante, cu momente de fericire, dar fara sa o vanez pe aceasta fericire cu tot dinadinsul, cu relatii stabile si reciproc-imbogatitoare, un adult care nu cauta sa le faca celorlalti pe plac cu orice pret si care e constient ca nu gura lumii il face ceea ce este. Nu e o definitie exhaustiva, e ceeea ce inteleg eu prin normalitate acum. Am inchis paranteza. LE – si care nu ii judeca pe altii in functie de propriile valori (la asta mai am de lucru).

Cum se traduce aceasta anxietate? Hmmm, numai Mr. G stie pe deplin. Ideea de baza e ca am incercat din rasputeri sa adopt niste comportamente „politically correct” fata de copii. Nu din carti de parenting (stiti ca nu imi plac, da?!), ci din carti de psihologie. Pe logica: ce comportament al parintilor da nastere la probleme in capul copilului, ca eu o sa fac fix pe dos. Bineinteles, am incercat sa impun acest comportament politically correct si celorlalti din casa.

Din fericire, zic eu, vorbesc la trecut. Nu ca nu mai fac asta. Ci ca mi-am dat seama ca e anxietatea mea si ca traducand-o astfel in comportamentul meu sansele sunt foarte mari ca ei sa pateasca exact ce nu as vrea eu. Asa ca acum ma lupt cu anxietatea mea si comportamentele dictate de ea.

Eu nu sunt anxietatile mele. Sper si vreau sa cred ca sunt mai mult de atat, ca am putere sa vad mai departe de asta.

Ce m-a ajutat sa ajung la aceasta descoperire / acceptare? Faptul ca de prin decembrie am participat la niste sedinte colective care au legatura cu copiii si nu prea. Dar unde s-a discutat mult despre conceptul „parinti suficient de buni” si despre faptul ca copiii isi vad viata si locul in familie cu totul altfel decat le vedem noi. Si, mai important, ca raspunsul nostru la nevoile copiilor nu are cum sa fie intotdeauna perfect, dar ca e important sa iesim cat mai pe plus.

Apoi a ajutat mult si lupta interna prin care trece Malvina acum, apropo de fratele mai mic, dar si lupta prin care trece Glad care e respins cand ea nu are chef de el. Citind despre psihologia fratilor am ajuns sa inteleg ca, pana la urma, sunt o mama suficient de buna.

Copiii mei par sa aiba un atasament securizant, nu au fost batuti niciodata, nu le este teama sa imi spuna ca ii deranjeaza cand ridic vocea sau ce altceva ii supara la mine, mie nu imi e teama sa imi cer scuze.

Asa ca la gunoi cu anxietatile. Sunt o mama suficient de buna pentru copiii mei.

(Asta pana la urmatorul hop cand iar ma voi indoi de mine. :)))) )

P.S. Cu siguranta copiii vor avea si amintiri negative legate de mine. Tot ce sper e sa nu aiba traume cauzate de comportamentul meu.

Reclame

Un gând despre „Introspectie, anxietate, comportamente…

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.